Dinamo încheie și această rundă pe podium, după ce a trecut cu brio de testul cu FCSB.
Ani la rând, Dinamo a avut un complex în duelurile directe cu rivalii. Desigur, a existat un decalaj valoric evident, însă acel decalaj s-a estompat, iar în prezent pare că avem un avantaj major: Zeljko Kopic.
Antrenorul lui Dinamo a ridicat nivelul echipei în tot ceea ce înseamnă pregătire, analiză a adversarului și valorificarea potențialului propriu. Să fii antrenorul lui Dinamo în momentul de față nu e deloc simplu: jucători importanți cad pe rând din cauza accidentărilor, ești nevoit să improvizezi, să-l folosești pe Soro ca vârf – nu doar pentru că îți lipsește titularul din atac, ci și pentru că alternativele nu îți oferă suficientă încredere încât să producă diferența.
Planul pentru meciul cu FCSB a fost impecabil. S-a observat clar că Dinamo a știut exact cum să blocheze adversarul. Să nu uităm: statistic, FCSB este echipa cu cele mai multe șuturi pe poartă în acest sezon, cu cele mai multe ocazii create. Irosite sau nu, au ajuns constant în zone de finalizare. Cu Dinamo, nu au găsit nici măcar o breșă. Defensiva a funcționat ca un mecanism perfect sincronizat. Am dat impresia că am fi putut juca două zile fără să primim gol.
Toată lumea spune că FCSB a jucat slab. Eu cred că a jucat slab pentru că Dinamo i-a obligat să joace slab. La noi chiar se aplică deviza „joci cât te lasă adversarul”: noi nu i-am lăsat să respire. Iar asta este meritul principal al antrenorului. Pregătirea meciului de sâmbătă seară mi-a amintit de sezonul 2015/2016, cu Rednic pe bancă, când, indiferent cât își doreau cei de la FCSB, pur și simplu nu ne puteau învinge. Eram mai bine pregătiți, mai organizați, mai greu de descifrat.
Dinamo chiar a făcut un salt de nivel. Da, finalul de an va fi complicat – accidentări, absențe, suspendări. Dar cu Kopic pe bancă, nu am emoții.
Ulterior, trebuie să vină și întăririle de care echipa are mare nevoie, în special în ofensivă, pentru a putea face încă un salt — un salt real către primul loc!
