Dinamo revine la Mioveni pentru un meci cu rezonanță specială — nu doar prin prisma adversarului, ci și a simbolismului locului.
În mai 2022, Dinamo trăia cea mai dureroasă clipă din istoria sa: retrogradarea. Pentru prima dată în aproape un secol de existență, clubul cobora în eșalonul secund — o prăbușire de proporții, care părea să anunțe un colaps total, chiar falimentul. Totuși, Dinamo a refuzat să moară. A urmat un sezon presărat cu obstacole, un labirint de provocări, un carusel de emoții și incertitudini, dar și un test de loialitate colectivă. Acel an în Liga a II-a ar merita o carte, un documentar, o cronică despre renaștere. Iar apogeul s-a consumat tot aici, la Mioveni — acolo unde s-a scris una dintre cele mai frumoase pagini de supraviețuire din fotbalul românesc.
Mii de fani dinamoviști au invadat micuța localitate argeșeană, transformând-o într-un vulcan alb-roșu. Dacă spațiul ar fi permis, probabil 20.000 de suporteri ar fi fost prezenți. Nu se câștiga un titlu, nu exista un trofeu de ridicat, dar trăirea din acea zi a fost mai intensă decât orice finală. Dinamo revenea din infern și respira din nou. Refuzasem extincția!
Dar cum arată Dinamo 874 de zile mai târziu? Am rămas ancorați în acel moment sau am evoluat? Privind lucid, progresul este incontestabil. Pe plan sportiv, transformarea este vizibilă. Atunci, acei băieți extraordinari au reușit o minune — o poveste scrisă cu suflet, cu flerul lui Ovidiu Burcă.
Dar fotbalul nu trăiește doar din emoție, ci și din valoare, consistență și proiect. În afară de Antonio Bordușanu, întreaga echipă s-a schimbat. Azi, nu mai vorbim despre baraje de supraviețuire, ci despre potențiale baraje europene. Discutăm despre cum Dinamo ar putea reprezenta România în cupele continentale, nu doar ca invitată la un amical exotic, ci ca ambasadoare legitimă a fotbalului românesc in Europa League sau Conference League.
Pe plan financiar, în 2023 eram în plină procedură de insolvență. 874 de zile mai târziu, lucrurile arată radical diferit. Există stabilitate, coerență și strategie, club curat. Avem transferuri plătite, investiții de peste două milioane de euro în vară, o politică orientată spre tineri și performanță sustenabilă. Nu se mai construiește haotic, de la o zi la alta; clubul gândește pe termen mediu și lung, planifică, dezvoltă, anticipează. Avem jucători convocați la toate loturile naționale — un indicator clar al progresului sistemic și al viziunii pe termen lung.
Există continuitate și echilibru și pe banca tehnică — un semn matur al profesionalizării. Nu mai suntem prizonierii impulsului sau ai reacției emoționale după un singur rezultat.
874 de zile mai târziu, Dinamo este un club mai așezat, mai lucid, mai bine calibrat pe realitate. Avem un proiect solid, o direcție coerentă, iar echilibrul nu mai e un ideal, ci o realitate în construcție. Sărbătoarea de la Mioveni rămâne unică, un moment sacru pentru generația noastră de suporteri. O secvență pe care o voi purta mereu în suflet, indiferent de timp sau distanță. A fost clipa în care am simțit că Dinamo renaște, că identitatea noastră e intactă, chiar și după cel mai negru capitol.
Dar timpul nu stă pe loc. Vin alte provocări, alte orizonturi, alte motive de jubilație. Vom fi din nou acolo sus — poate mai puternici, mai lucizi, mai uniți.
Am toată convingerea.
O singură voce, două culori.
HAI DINAMO!
