Era 30 septembrie seara, o seară ca oricare alta.
Singura diferență a fost că eram după o emisiune alături de colegii mei de la Radio Dinamo1948, în care vorbisem despre fotbalul juvenil și anumite practici îndoielnice și lipsite de moralitate în ceea ce privește creșterea, promovarea și modul în care sunt introduși să joace copiii din Academii, chiar și a clubului nostru. În acea seară am primit un mesaj de la o persoană pe care nu o cunoșteam, dar care era extrem de afectată și care mi-a transmis că și-a simțit familia atacată direct de ceea ce am spus în emisiune și că nu am dreptul să pun la îndoială moralitatea și caracterul acestei familii.
Deși tonul acestei persoane era agresiv, am înțeles punctul ei de vedere, mi-am folosit toată energia rămasă după acea zi grea pentru a mă face bine înțeles și a elimina orice urmă de îndoială în ceea ce privește intenția mea de a ataca personal pe cineva.
Ușor, ușor discuția a dvenit prietenoasă și a ascultat cu atenția povestea unei bunici despre dorința, pasiune, dedicată și încăpățânarea unui copil pentru a deveni fotbalist precum și despre sprijinul și sacrificiul total al familiei pentru a transforma visul acestui băiat. Am ascultat-o cu atenție, dar i-am transmis îndoială mea în ceea ce privește viitorul fotbalistic al nepotului și mi-am asumat că în cazul în care el va demonstra contrariul să îi întind mâna și public să îmi cer scuze.
Din acea seară de septembrie am urmărit atent fiecare meci, mi-am întrebat colegii care mergeau la Saftica despre modul în care se antrenează, despre viața sportivă pe care o duce. Au trecut luni în care copilul a devenit ușor, ușor bărbat, în care promisiunea începea să demonstreze că devenea o certitudine. Și deși au fost meciuri în care m-a făcut să îmi pun mâinile în cap din cauza unor greșeli copilărești, per total plusurile depășeau cu mult minusurile.
Astăzi a sosit momentul să onorez pariul asumat în acea seară în fața unei bunici și în fața unei familii care merită tot respectul și aprecierea fiecareui dinamovist, pentru că al lor copil a devenit bărbat și a încheiat sezonul acesta promovând alături de Dinamo și având pe braț cea mai prețioasă banderolă din lumea, cea cu chipul Unicului Căpitan.
Îmi cer scuze bunică, părinți și mai ales ție, DENIZ GIAFER, pentru că despre tine era vorba și îți doresc să mă faci să trăiesc și alte clipe asemănătoare celor trăite în acest sezon. Mult succes, căpitane și respect familiei tale!
