Amicalul de ieri a semanat cu o iesire la picnic. Gazdele de la Tunari s-a pregatit serios pentru intalnirea cu Dinamo, pentru gazde meciul fiind o adevarata sarbatoare.
Neasteptat de bine a fost primita ieri Dinamo pe stadionul din Tunari. Oficialii echipei din Liga a 3-a au facut tot posibilul sa transforme un banal meci de prgatire intr-un adevarat eveniment pentru comunitatea locala. Pe un stadion micut, dar extrem de curatel, totul a parut organizat la superlativ.
Meciul in sine a fost doar un „amical de dimineata”. In mod clar pentru Dinamo a fost un antrenament deschis, iar punctul de atractie, din punct de vedere al jocului, l-a constituit evolutia celor doi jucatori aflat in probe, Elvis Kabashi si Facunda Mallo. Nu am sa insist acum asupra jocului, noi cei de la RD1948 am dat ieri toate datele despre evolutia baietilor, as vrea doar sa remarc modul in care Dinamo a fost primita si o mica mare lectie pe care gazdele ne-au servit-o in mod involuntar.
Inca din minutul 70, in spatele portii aparate de Mandanda, a fost incins gratarul pentru sarbatoarea de la finalul meciului, moment la care au paticipat jucatorii celor doua echipe, oficialii si invitati importanti prezenti ieri la meci. Era o atmosfera care te ducea cu gandul la un picnic de weekend, sau la o petrecere in tabara de vara.
In afara de ospitalitate, de mici, de sfaraitul gratarului, noi cei de la Dinamo, am primit si o mare lectie despre cum trebuie tratat un meci de fotbal. Chiar daca sunt in liga a 3-a, chiar daca sunt o echipa „comunala”, gazdele au transmis aceasta intalnire „live” pe youtube, astfel incat toti cei interesati sa poata urmari meciul. Un calculator, o camera mica de mana, un dispozitiv de transimisie live si un operator care a filmat si transmis, a format tot „angrenajul” necesar pentru ca meciul sa poata fi urmarit de iubitorii de fotbal.
Dinamo are foarte multi fani, o mare parte din ei sunt departe de Bucuresti. Suntem un club cu traditie, cu istorie, cu fani, un club care doreste sa fie model pentru altii. Cu toate acestea ne este greu sa oferim fanilor nostri partidele amicale, lasam echipele de la U19 si U17 sa joace intr-un teribil anonimat, iar in cantonamentele de pregatire ne rugam sa jucam cu rusi si ucrainieni astfel incat sa putem vedea meciurile pe „live-urile” lor.
O echipa de liga a 3-a, din Romania, ne-a oferit ieri o lectie despre cum se organizeaza astfel de lucruri. Ei au inteles ca fotbalul este pentru oameni si despre oameni. Noi stim ce avem de facut, dar nu gasim intelegerea si resursele sa o facem. Trist dar adevarat.
