Mai întâi a fost Dinamo…

Apoi au aparut si celelalte „religii”… Credinta in Cineva, in Ceva, Pasiunea, se pierd de obicei prin schisme si mai ales prin botezul in cristelnita banului.

Dar asa sunt timpurile … Pentru Negoita, Becali, Rotaru si care mai sunt , ca s-au mai imputinat, ceea ce reprezinta un lucru negativ, cluburile pe care le controleaza sunt simple business-uri. Dealtfel eu nu sunt de acord ca cluburile de fotbal sa fie finantate de consiliile locale, din contributiile noastre.

Nu in conditiile actuale, cu un fotbal pseudoprofesionist, guvernat de oameni fara IQ fotbalistic si care probabil invata fotbalul din mers , apeland la noul prieten universal al culturii generale: Google. In ultimul an am tras cateva concluzii. M-am schimbat si ne-am schimbat impreuna foarte mult. Personal, daca am reusit sa fiu cuminte de 4 ori, cu pareri si idei care s-au regasit in articole despre Dinamo… In rest, de 6 ori din 10 posibile , am fost complet idiot… Și e absolut normal, pentru ca noi suntem subiectivi cand vine vorba despre aceasta echipa la fel cum suntem vizavi de propriile familii.

Ne cresc aripi si mai ales colti la victorii si nu vedem decat o tabela cat Casa Poporului. Iar cand o luam pe coaja, mai ales in serie, o mare parte din noi intoarcem spatele echipei. Dar si asta face parte din normalitate, e bine ca suntem diferiti, fiecare cu busola lui dar e bine sa o reglam mai des pe cea mare, comuna : Dinamo , sa nu-si piarda orientarea…

Diferenta dintre mine si Negoita, e ca el poate castiga  si castiga bani de pe urma lui Dinamo. Eu nu fac decat sa rapesc din timpul meu pentru a scrie un articol, la fel cum faceti si dumneavoastra pentru a-l citi , de bani nici ca poate fi vorba. Cu totii stim insa, ca merita sa-ti strici masina prin gropile patriei pentru a fi doua ore alaturi de echipa sau chiar si din fata televizorului si orice alt sacrificiu care poate acum nu-mi trece prin minte. Iar motivul este unul simplu: o victorie a lui Dinamo, oricare , oriunde , e orgasmul suprem al pasiunii pentru suporterul dinamovist!

Eu nu mi-am schimbat parerea despre Negoita. Sunt, in principiu, in dezacord cu „strategia” implementata la Dinamo. Dar el a creat pe undeva un club sanatos. Și intr-o mica-mare masura se pricepe la afaceri. Insa la domeniul de activitate al acestei afaceri, fotbalul, in mod sigur nu. In primavara a mirosit potentialul echipei revitalizate de Contra si pe care si-a scrijelit numele cu litere mari si Mutu, asa ca pe gard si patronul a lasat totul pe mana acestor „profesionisti”. Nu a venit , desigur cu buget de transferuri, doar a marit substantial fondul de salarii. Mai facuse el vreodata asta la Dinamo? Sigur nu. Rezultatele se stiu , se vad si da , suntem in criza !

Dar nu trebuie decat sa avem incredere in calmul si priceperea lui Vasile Miriuta si de ce nu, chiar si in Negoita. Speranta si optimismul abordat acum, vine de la aflarea celei mai importante vesti. In 2018 , la 70 de ani de la infiintarea FC Dinamo 1948 Bucuresti, avem certitudinea ca se va pune prima caramida a noii noastre case. Un loc in care sa scrie rosu pe alb : DINAMO. Avem o familie, dar ce familie suntem noi fara o casa noua?

Acesta e semnul Renasterii. Repet : nu conteaza atat de mult aceasta criza de moment ! Vorba cantecului : „Tine minte ! / Sfarsitul nu-i aici !” Poate in ultimul timp am tot avut pielea tabacita si obrajii rosii… Poate acesti baieti de acum : Hanca, Anton , Rivaldinho, Nemec nu se ridica decat in mintile cele mai alienate la nivelul legendelor acestui club : Dumitreche , Dudu, Dinu, Lucescu, Hildan s.a. Dar ei au avut parte de o casa noua la vremea lor , acolo in Ștefan cel Mare, in Groapa… Asa s-a nascut o Legenda, asa va renaste o Legenda ! Doar Dinamo Bucuresti !