A trebuit să vină primul meci oficial al sezonului pentru că retorica din jurul lui Dinamo să devină una normală pentru o echipă de liga 1.
A fost prima zi normală după săptămâni de zile, prima zi în care am vorbit despre fotbal, despre abversari, foarte puțin sau deloc despre certuri sau scandaluri administrative.
A fost calm și liniște din toate punctele de vedere, o normalitate care poate părea plicticoasă, dar care ne aduce mai aproape de ceea ce ne dorim de la un club care se vrea a fi sănătos.
Este mult mai sănătos să vorbim, chiar și contradictoriu, despre modul în care Ovidiu își aseaza echipa în teren, despre modul în care Bani sau Ghezali șutează în minge, decât despre certuri și războaie în care au grija alții să ne implice fară voia noastră.
Să înlocuim anormalitatea războiului pentru putere, purtat prin presă, cu normalitatea discuțiilor despre echipă și jucători.
„Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devina normalitate.” (Octavian Paler)
La Dinamo avem o echipă care pare capabilă să facă față cu brio în liga1, avem jucători noi care sperăm să se integreze cât mai repede, avem un antrenor care își cunoaște bine meseria, avem suporteri care demonstrează la fiecare meci că sunt unici și geniali.
Avem nevoie de liniște calm și răbdare, avem nevoie de normalitate, o normalitate care ne aduce mai aproape de viață!
