Dinamo mai are două meciuri de disputat în play-out și are nevoie de punctaj maxim pentru a spera la salvarea de la retrogradare.
Parcursul catastrofal din play-out ne-a adus în situația de a nu mai fi la mâna noastră, dar în orice scenariu, cu punctaj maxim în ultimele două etape, Dinamo va fi pe loc de baraj. Însă condiția sună foarte ușor de spus, să bată pe Universitatea Cluj în deplasare și pe UTA Arad pe teren propriu, e mult mai greu de realizat.
Din păcate, șansele nu sunt grozave, Dinamo are un singur succes în play-out, au fost meciuri pierdute în prelungiri, puncte care acum ne-ar fi ajutat enorm și am fi fost mult mai relaxați, dar din păcate, nici jocul nu este unul grozav, sunt multe minusuri și mai avem o problemă.
În ultima vreme se discută tot mai mult despre problemele din vestiarul lui Dinamo, faptul că jucătorii sunt nemulțumiți de antrenor, veșnica discuție și problemă, români vs străini, eu aș adăuga, titulari vs rezerve, că de acolo pornește toată situatia. Kopic nu a reușit să formeze un grup unit și în toate aceste discuții, informații care vin dinspre vestiar, nemulțumirile jucătorilor care au dus Dinamo pe acest loc, nu aud niciun mesaj de mobilizare, niciun mesaj de luptă, nimic care să sugereze că își vor da viața pe teren sâmbătă la Cluj.
Fanii s-au dus la Săftica nu cu gânduri violente, nu cu amenințări, au mers să îi încurajeze, evident că poate au scăpat și niște reproșuri, anormal era dacă nu erau transmise și acestea, dar nu se întrevede o mare mobilizare a vestiarului în fața acestei situații critice în care ne aflăm.
Kopic se bazează pe un nucleu de 12-13 jucători și după ultimele discuții, probabil se va baza pe ei până la final, până va trage linie, acum depinde de deznodământ, dacă va fi în fața sau în spatele liniei. Chiar îmi pun și eu semne de întrebare dacă acest lot, dacă acești jucători, vor să lupte cu adevărat, dacă speranțele noastre sunt justificate sau nu?
O să aflăm sâmbătă seară…
