Tot ceea ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului meu, care VA FI când va vrea Dumnezeu, MAMA!
Am ales sa reformulez un citat celebru al lui Abraham Lincoln. Al 16-lea președinte al Statelor Unite care a condus cu succes țara prin crize politice și mai ales în Războiul Civil. Moare asasinat imediat după, la 15 aprilie 1865.
Al 16-lea președinte, număr care pentru universul alb Roșu reprezintă de ieri un număr fatidic. Am prins Dinamo în multe crize de-a lungul istoriei mele de suflet dinamovist. Dar niciodată ULTIMA dintr-o competiție. Suntem ultimii într-un fotbal romanesc ce nu mai produce performanța la nivel de națională de mai bine de 20 de ani. De la Europeanul din 2000 când marele Gheorghe Hagi își încheia cariera cu un roșu aprins după duelul cu Italia, viitoare finalistă a competiției.
Un fotbal ce s-a stins ușor, ușor după sfertul european din 2006-2007 sau primăvara europeană obținută imediat după de ai noștri spartani. O echipă cu ATACANȚI de valoare, cu MIJLOCAȘI de calitate și FUNDAȘI de fier, cu PORTAR valoros.
O echipă pe care Dinamo București astăzi nu o mai are.
O echipă cu un antrenor pe care Dinamo București astăzi îl are doar cumva atins de calitatea necesară.
Un club cu o organigramă pe care Dinamo București astăzi nu o mai are decât pe hârtie sau în power point-uri.
Un club văduvit financiar de cei de atunci, urmați de alții și oxigenat DE NOI! Toți cei ce citiți aceste rânduri.
Dinamo București fără suporteri nu există! Și nu ar fi existat. Când managementul unui club se bazează pe șicane demne mai degrabă de Nașul, se bazează pe promisiuni, când faci management la timpul viitor, gradul de dezvoltare va stagna. Recurența greșelilor administrative, alinarea suporterilor cu gândul ca presiunea le-a fost luată de pe umeri sunt doar doua dintre aspectele ce plasează Dinamo la coada vacii. Vaca de muls, denumită Superliga, pe care toți încearcă să o stăpânească cu investii minime sau mai rău investiții din bani publici.
Ridicolul situației, măsura lui Andrei Nicolescu
Meciul de ieri contra continuatorilor Craiovei Maxima, ne-a arătat rezultatul campaniei și propagandei minunate de 6 luni încoace, ce a avut ca Moto: “Am făcut ce am promis”.
Pe unde îl vedeam pe administratorul special al clubului SC FC Dinamo 1948 SA, era strecurată această măsură. Ridicolul stării sportive a clubului, coroborat cu ridicolul din managementul administratorului special în fond, reprezintă Imaginea clubului Dinamo București.
O imagine făcută bucăți în doar 8 luni de zile. In condițiile actuale, e absolut normal ca dificultatea unei campanii de transferuri atât de necesară să fie infinit mai mare decât în situația unui management corect făcut și mai ales la timp. Și greșeala nu este de ieri, de 1 luna. Este din vară când prietenia și susținerea reciprocă dintre Ovidiu Burcă și Andrei Nicolescu a avut prioritate în fața intereselor echipei și viitorului acesteia în prima ligă de fotbal din România. Suntem până la brâu în Liga secundă. Nu este nimic încheiat după părerea mea, dar perspectivele sunt negative.
Momentul adevărului
Vor urma meciuri infinit mai grele decât cel de ieri. Și nu neapărat din perspectiva adversarilor pe care îi va întâlni Dinamo. Plumbul din picioare și din mental, turnat la finalul jocului cu Rapid și după cele 90 de minute scurse ieri, plasează echipa într-o poziție nefavorabilă.Cu un mental subțire și cu un lot și mai subțire după plecare celui ce a fost adus cu surle și trâmbițe pentru ca al tău copil nu face față, Dinamo pleacă în căutarea tărâmului pierdut. 65000 de euro. Atât valorează Dinamo pentru ei.
Strânsul pumnului și scrâșnitul dinților când arcada-i era cusută pe viu, strigătul de forță și încurajare din momentu-i de glorie din returul de la Mioveni, sunt imagini pe care le-am aplaudat și le-am pus alături de cele ale Unicului Căpitan. Pentru ca asta ne caracterizează. Forța si lipsa renunțării nici în al 16-lea ceas! Asta valorează infinit mai mult decât orice calitate a unui jucător ce se vrea a fi profesionist într-o lume a impresarilor și relațiilor cu cei ce au hățurile clubului.
Lacrimile și frustrarea adunate după meciul de aseară, dispar puștiule. Vine o zi…
Oriunde, Oricând și cu Oricine
Hai Dinamo!!!!
