Preambul:
Ca să nu rămâie repetent și anul acesta.. Ups! Stai așa! Asta e alt film!
Ca să poată vedea experiența unui suporter într-o deplasare de 12 ore cu trenul, subsemnatul aici de față a trebuit să “aibă o discuție constructivă” cu doamna din viața lui care s-a întins pe parcurusul unei plimbări prin Festivalul Turcesc din parcul Titan (deh! Cele mai grele decizii se iau pe burta plină) cu promisiunea unei sesiuni ulterioare de shopping când se va hotărî doamna. Dar șocul cel mare a fost că m-a întrebat de chei, de ce le las acasă.
“Păi, ajung înainte să pleci tu la muncă luni”, zic eu.
“Păi mâine e duminică, nu luni!” replică doamna.
“Iubita, n-ai înțeles! Mâine la 9 și ceva, aproape 10 ajung, la 11 e meciul și trenul de întoarcere e la 17:50! Plus vreo 12 ore, ajung luni dimineață!”
“Păi și cum pleci cu tensiunea ta atâta timp! Că ți-a mâncat zilele Dinamo asta al tău mai rău ca trei amante!” Eu m-am făcut că n-aud, ea că n-a zis nimic, am dat binețe și am plecat. 😊
Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Cetinică?
Acestea fiind spuse, sâmbăta la orele 20, cu rucsacul mai mult plin de speranță decât de alte acareturi, am purces încrezător spre Gara de Nord. Acum, având în vedere experiențele anterioare cu Căile Ferate Române, eram pregătit sufletește (credeam eu) de ce va urma, și anume condițiile de călătorie. Nu mică mi-a fost mirarea că doamna de la bilete a fost deosebit de amabilă și mi-a oferit chiar sfaturi foarte bune de ce și cum ar trebui să călătoresc mai ieftin și mai confortabil.
Am mers pe mâna dânsei și mi-am luat bilet la locuri normale. Când am ajuns la tren, aruncând o privire la custele puse la dispoziție de Chefereu’ am înțeles și de ce. Arată fix ca niște cavouri! Să mă scuze audiența! Iar claustrofobia mea m-a felicitat din tot sufletul pentru alegerea făcută. Ca sfat, către viitori călători, înarmați-vă cu ficat și stomac puternic când folosiți “facilitățile” trenului! Cu cât mai rar, cu atât mai bine pentru dumneavoastră!
În cele 12 ore de mers am re-învățat cum e să asculți și să mai tac din gură că prea mi se pare că le știu eu pe toate! Și asta a fost doar începutul Dar și să apreciez MUUUULT mai mult munca șoferilor de tir. Ce povești am auzit în orele astea, Doamne Ferește! Dar și multe povești frumoase de viață și familie din toate zonele prin care am trecut.
Apropos de zone, Doamne ce frumoasă e România noastră! Mai ales dimineața la amurg și răsărit! Ptiiiiii! Apusuri mai văzusem, dar răsăritul peste munți este ceva de vis, vă spun!
Mama ei de pandemie, ce dor mi-a fost de Oameni!
Când am ajuns în gara la Baia Mare, primul lucru a fost să-mi sun “brigada Oradea” (ne alintăm și noi! De fapt “cetățeni” din DDB Bihor). Oamenii mei de mare ispravă cu care ne-am dat întâlnire să mergem la meci! Au trecut să mă ia de la MOL ul de lângă gară (că eu nu funcționez fără cafea) și am plecat direct spre stadion. Ajuns aici m-am intalnit și cu ceilalți “băieți” veniți la meci.
Și nu doar de la Oradea. Și cu familia Petre de la Arad, și cu ‘nea Sanyi, “moroșanu’ nostru drag și mulți alți prieteni dragi de prin părțile locului, veniți cu mic cu mare să vadă Dinamo. Dar și o mică parte din PCH și SUD care au făcut deplasarea la Baia Mare. Care Baia Mare nu văzuse Dinamo pe stadion de vreo 50 de ani (după spusele crainicului).
O vreme superbă de fotbal, cu un soare blând de toamna, de mai mare dragul! Dar și cu o jandarmerie agresivă și umilitoare cum rar mi-a fost dat să văd! Cum să pui tu oameni simplii, bătrâni, femei, copii să se descalțe la control corporal, mai ceva ca în aeroport!
Rușine Jandarmeriei Române! Așa ceva nu se face NCIODATA! Sunt sigur că acei copii de 4-5-10 ani nu aveau nimic asupra lor! Să îi supui la asemenea corvoadă e INUMAN!
Dar asta nu a stricat voia bună și zâmbetele de pe fețele copiilor ajunși în tribuna stadionului. Care stadion s-a dovedit arhiplin și crainicul a făcut de vreo 3 ori anunțuri să nu mai stea lumea să aștepte că nu mai sunt locuri!
Hai ai noștri!
De data asta nu voi insista asupra jocului! Au făcut-o mult mai bine colegii atât în timpul partidei cât și ulterior la Sinteză și azi dimineață la Matinal! Las specialiștii (sic!)de la microfon și din chat-ul emisiunii să disece fiecare jucător și fiecare fază!
Ce pot să spun este că toți cei prezenți au încurajat echipa și tare s-au mâhnit de rezultatul final! După cum a arătat prima repriză “s-a votat” că trebuia să intrăm la cabine cu 2 goluri în față și să stăm liniștiți în cea de-a doua!
“No, da’ cin’ s-o bage în poartă, dragule!?” cum a spus unul din prietenii Oradeni de lângă mine! Chiar așa, cine! Remarcatul meu și al părții noastre de tribună a fost fără doar și poate Valentin Borcea, care a intrat direct în inimile noastre prin modul în care și-a asumat rolul de jucător al echipei Dinamo!
“No, așe se face! Arată-le cine ești și unde joci!” a fost exclamația altuia de lângă noi la driblingul tânărului nostru jucător.
O, mamă, mamă, mamă! Știi de ce eu azi sunt fericit? Am văzut pe Dinamo, Am văzut pe Dinamo!
Ce am remarcat la această deplasare a fost lecția pe care ne-a dat-o suporterul din provincie! Iubirea și atașamentul față de club de la sute și sute de kilometrii. Chiar dacă au fost vreo 400 de dinamoviști, ei mi-au reamintit și ne-au reamintit de ce suntem în tribună! Pentru că iubim NECONDIȚIONAT aceste culori și ne e drag de “ai noștri” indiferent de rezultatul final! Aici cred că Dinamo a rămas datoare față de ei cu măcar 2-3 meciuri de pregătire în țară, în pauzele competiționale, cu sesiune de întâlniri cu fanii și mai ales un shop mobil la fața locului!
Pentru că vorba unuia din suporteri într-o discuție cu administratorul special prezent la meci (apropos, salut prezența lui Vlad Iacob și bunul simț de care a dat dovadă ascultând fiecare suporter în parte, indiferent de ce aveau de spus):
“Noi ajutăm Dinamo cum om putea, dar dumneavoatra trebuie să ajutați și domniile voastre. Că dacă ne dați un leu, noi facem doi din el, dar dacă nu ne dați nimic, din zero nu avem cum! Să le spuneți, rogu-vă să vină data viitoare cu fulare și mai ales tricouri ca să luăm câte putem! Chiar dacă vă costă! Că noi le luăm direct și nu om mai da bani pe transport și de acolo mai luăm un fular două! No zi faină că nu vă mai țin că dumneavoastră aveți multe de făcut, doar am vrut să vă zic ce zice și lumea pe la noi!”
Una peste alta vremea frumoasă, peisajul minunat cu munții din jurul stadionului dar oamenii calzi de lângă noi m-au făcut să uit, măcar pentru o clipă, de toate greutățile de zi cu zi. Și să mă bucur din tot sufletul că “am văzut pe Dinamo” cu jucători și suporteri laolaltă! Iar drumul înapoi spre București să treacă mult mai repede cu depănarea amintirilor și clipelor frumoase!
Nu în ultimul rând doresc să le mulțumesc alor mei de la DDB Bihor pentru că și-au asumat rolul de gazdă pentru mine! Chiar dacă si pentru ei era în deplasare!
Vorba unuia din ei “ce înseamnă meciul fără repriza a treia!” 😊
Vă îmbrățișez cu drag și, cum ziceam, vă aștept la București cu baklavalele!
P.S: doresc pe această cale să rog conducerea RD1948 să dezmintă zvonurile răspândite de un anume Daniel zis și Ban care mă denigrează că am fost la Baia Mare “în interes de serviciu cu primă și diurnă că un ziarist prăduitor!” Și să îi urez să prima lui de Crăciun să fie fix cât cea pentru deplasarea mea la Baia Mare din partea RD1948 😃 Na!
Hai Dinamo!