Atitudinea suporterilor de aseara a fost de nota 10, au recunoscut superioritatea adversarului si au facut ceva ce rar vezi in Romania: Au cantat chiar si la scor clar nefavorabil. Insa problema este de am ajuns la acel scor nefavorabil? De ce a trebuit iar sa asistam la un meci in care am vazut un Dinamo cazut si un adversar care ne ofera o lectie de fotbal?Entuziasmul era mare inainte de acest meci, calculele sugerau ca totul depinde de noi in aceasta lupta pentru campionat, in care ceilalti parca nu ne voiau, dar noi suporterii incercam sa demonstram ca acolo este locul nostru. Acest meci urma sa fie argumentul, prin victoria in fata Astrei, aveam sa ajungem la doua lungimi distanta fata de lider si titlul de campioana era posibil. Numai ca a venit cineva peste noi: Realitatea! Am fost adus cu picioarele pe pamant intr-un mod brusc, dur, am inceput sa realizez ca nu am analizat obiectiv, m-am lasat dus de val si nu am observat ca ceva nu este in regula la echipa. Am trecut la categoria diverse faptul ca echipa asta nu mai castigase din februarie, in fata unor candidate la retrogradare si jocul suferea teribil. Am crezut ca printr-o minune, aceasta pauza va aduce schimbari majore in evolutie si vom vedea un Dinamo agresiv, ofensiv, determinat sa obtina cele trei puncte. Numai ca ceea ce speram eu ca voi vedea, nu a avut treaba cu ce s-a intamplat in teren, jucatorii au avut alte planuri. Puljic si Mevjla au fost facuti praf de un Alibec senzational, fundasii laterali niciun plus in plan ofensiv, mari carente defensive. Mijlocasii nu au avut nicio sansa, lenti, fara realizari in ofensiva, saracul Nedelcearu este tinut pe banca de rezerve si Ekeng inoata pe teren. In atac, domneste haosul, nu vezi nicio idee clara, Romario am crezut ca este ceva potential, dar a demonstrat ca este un transfer ratat, Hanca isi arata limitele, Essombe iesit din forma. La 4-1, ar fi si culmea sa gasesc vreun jucator care sa fi evoluat bine. Pana si Cerniauskas, care gafe tampite nu facuse pana acum, a gresit grav la golul 4, dar atunci chiar nu mai conta, pentru ca Astra putea sa marcheze oricand dorea sa o faca.
Intrebarea fireasca care se pune acum, ce s-a intamplat cu jocul nostru?
Va intreb si pe voi, astept si opiniile voastre, ce se intampla cu echipa asta, de ce nu mai exista atitudine, de ce suntem atat de moi? De ce jucatorii care in prima parte, in sezonul regulat aratau un fotbal superior, acum sunt de nerecunoscut? Poate nu nivel fotbalistic este problema, dar atitudinea, de ce nu mai vedem agresivitate, dorinta de performanta? Pe de alta parte, cateva raspunsuri cred ca am, la cele de mai sus imi este greu sa spun acum, mai las sa treaca cateva meciuri. Dar cu privire la campania de transferuri din iarna, pot spune fara indoiala ca ce s-a adus, nu a adus niciun plus in jocul echipei. Cu parere de rau o spun, dar a fost total gresita, s-a mers pe ideea de a aduce cantitate, nu calitate, au fost lasati sa plece niste titulari si am adus in locul lor jucatori sub, chiar mult sub ei. Il inteleg si pe Rednic ca impunerea unui plafon salarial la 5-6000 de euro, il pune in situatia de a aduce nu neaparat jucatorii pe care ii doreste, dar tot el spunea ca Dinamo este mai puternica fata de toamna trecuta. Si sa nu uitam, ca au fost adusi de el, toti jucatori propusi de el. Dar aici si Negoita nu a inteles ca pentru a putea duce aceasta echipa la un nivel superior, e nevoie sa creasca nivelul investitiilor, al salariilor. Nu poti face din neant performanta, doar ca trec anii si trebuie sa joci mai bine. Fotbalul nu functioneaza asta.
Ei bine, nu trebuie sa fii expert sa observi ca lucrurile nu stau bine si echipa asta este in picaj, din toate punctele de vedere, cea mai grava fiind caderea emotionala. Rand pe rand compartimentele au inceput sa cedeze. A fost atacul care a clacat, atacantii nu au mai marcat de la meciul cu Chiajna si au inceput sa radeze inexplicabil. Fac o paranteza acum, cum e posibil ca de la acel meci, cand totul mergea excelent, sa cazi atat de mult? Sincer, pare un cosmar cateodata, ca si cum ai trece de la 4-0 la 0-3. Revenind la echipa, atacul a cedat, mijlocul pare lipsit de substanta, de agresivitate, nu reusim sa tinem fata niciun adversar, suntem dominati la fiecare meci. Acum a venit si „cireasa” , a venit si randul apararii sa fie in ton cu toata echipa. Am vazut fundasii total haotici, iesind aiurea la offside, pierzand adversarul direct, nu au strans in centru, fara urcari, plus gafa portarului. Totul in acest moment pare la pamant, un joc care nu are niciun orizont. Si incep sa ajung la concluzia, la care multi ati ajuns: Ne-am atins limitele!
Acum vine intrebarea la care eu nu am raspuns, dar care trebuie pusa, poate cineva sa gaseasca solutia: Ce se poate face? Daca ar fi dupa noi, daca ar depinde totul de suporteri, ar fi minunat. Dar nu depinde, noi ce am putut face a fost sa ii incurajam si la 4-1 si sa nu le dam si noi mai rau in cap. Dar e cazul sa arate ca sunt barbati, sa lase atitudinea capetelor plecate si sa joace fotbal. Doamne, noi nu mai jucam fotbal, parca sunt chinuiti sa practice acest sport, sunt lipsiti de motivatie, de atitudine, de pasiune. Nu le cer sa joace pentru culori, multi dintre ei sunt aici pentru un salariu, care daca nu ar mai veni, ar pleca in secunda doi. Dar sa isi respecte munca si sa respecte oamenii aia care dau un bilet si le asigura lor traiul.
Noi ne-am trezit la realitate, ne-ati frant entuziasmul si va multumesc pentru asta, acum inteleg mai bine unde ne situam, faptul ca ne-am atins limitele. Dar nu ar strica sa va treziti si voi la realitate, sa intelegeti ca va bateti joc de munca voastra si INCA nimic nu este pierdut. Luptati, ca asta inseamna sa fiti barbati!
