Suntem în săptămâna debutului noului sezon de Superligă. Un nou început pentru Dinamo, o echipă care speră ca, după o absență de zece ani, să revină în cupele europene.
Dar vorbim despre un maraton, nu despre un sprint, iar totul începe în acest weekend. Sâmbăta trecută ar fi trebuit să fie momentul în care suporterii să vadă la lucru noul Dinamo, noul sistem propus de Nuno Campos și să facă cunoștință cu identitatea pe care noul antrenor încearcă să o construiască. Din păcate, acesta nu a fost principalul sentiment cu care am plecat de pe stadion.
Prestația echipei a generat mai degrabă îngrijorare decât entuziasm. Este adevărat, a fost doar un meci de pregătire și astfel de concluzii trebuie privite cu echilibru. Totuși, am văzut și multe probleme care nu pot fi ignorate. Mai degrabă decât o echipă deja conturată, am văzut un șantier în plină activitate. Un Dinamo aflat încă în construcție, care are nevoie de întăriri, de revenirea unor jucători importanți și, poate cel mai important, de timp.
În același timp, orice nou început vine și cu speranța unui viitor mai bun. Sezonul trecut s-a încheiat cu locul patru și cu o dezamăgire uriașă: am fost la doar 90 de minute de calificarea în cupele europene. Este firesc ca acum atât suporterii, cât și conducerea să își dorească mai mult.
Mi-am amintit de un banner realizat în august 2015 de grupul „Ca la noi la nimeni”: „Un nou început. Dăm tot. Vrem mult mai mult.” Cred că aceste cuvinte descriu perfect momentul pe care îl traversează Dinamo. Toată lumea își dorește mai mult, iar așteptările sunt pe măsură.
Este evident că echipa se află într-o perioadă de reconstrucție. Ca să îi dau dreptate lui Ionuț, vorbim despre un adevărat șantier, în care se reconstruiesc identitatea de joc, sistemul și chiar lotul. Iar un astfel de proces poate veni la pachet cu sincope în primele etape, chiar dacă acesta este ultimul lucru pe care ni-l dorim, mai ales într-un context în care relația dintre club și suporteri rămâne una sensibilă.
Fiecare este liber să privească lucrurile cu optimism sau cu pesimism. Eu cred că optimismul nu vine din vorbe, ci din fapte. Iar ceea ce am văzut în weekend nu a înclinat balanța în această direcție. Cu toate acestea, dragostea pentru Dinamo ne face să sperăm că urmează zile mai bune.
Să fie o săptămână plină de realizări, poate și cu câteva mutări importante pe piața transferurilor, iar la finalul ei să avem cel mai important lucru: trei puncte la Ploiești.
