Intre mit si speranta

CS Dinamo

Scris de:

La o zi după comemorarea dispariției îngerului nostru ce ne veghează de sus  și ne face să mergem mai departe precum vechii legionari Totul în numele Căpitanului avem parte de o sclipire,o urmă a tot ceea ce înseamna adevăratul spirit războinic al lui Dinamo. 

Poate că acest semn nu este unul  întâmplător, la o zi de la dureroasa comemorare să asistăm la nașterea unui viitor simbol, un vlăstar al marii familii dinamoviste  fiul lui Florentin Petre una din legendele clubului nostru, un jucător greu incercat macinat de accidentari și de decizii ale unor conducători de carton, dar peste tot și toate el era continuatorul  Unicului Căpitan, prietenul său din copilărie al căror destin a fost pănă la un anumut punct unul identic. Florentin conducea mai departe echipa alb roșie  fiind un exemplu în teren a tot ceea ce înseamna  spiritul lui Dinamo. Îmi aduc aminte cum după un meci cu sportul pierdut în groapă în sezonul 2005-2006, Florentin la finalul meciului a ramas împetrit pe banca de rezerve, singur, singur în tot stadionul necontenindu-și lacrimile, refuzând să parcă să accepte destinul, fiind profund afectat de rezultatul înregistrat pe tabele.  Florentin cel care sărbătorea tot timpul pe gard în fața galeriei, cel care parea nebosit în banda dreapta aruncând centrări de calitate sau intrând la finalizare cu șuturi năpraznice din interiorul careului , cel mai inimos și devotat jucător gata să meargă până la sacrificiul suprem în numele echipei se vedea îndepărtat de la echipă de un gropar al fotbalului și trimis în exil în Bulgaria, și astfel se încheia o epoca,  pleca și ultimul mohican din haita roșie, ultimul care mai știa cu adevărat ce înseamnă Dinamo.

Dar anii au trecut poate mult prea mult până să strălucească din nou un câine veridic crescut de noi, gata să devină un simbol, un căine ce nu se dă batut, ce are din naștere însușite valorile clubului, un jucător cu atitudine un jucător cu determinare. L-am vazut aseară, era Patrick Petre un jucător  tânăr, un jucător ce arăta destulă tehnicitate dar mai mult arăta determinare arăta atitudine. În momemtul de față mai avem jucători cu o tehnică deosebita mult mai titrați decâr acest puști, dar sunt jucători ce își arată doar talentul  printr-un dribling de finețe și atat, în schimb aseară am vazut atitudine la Patrick nu doar tehnică, am vazut determinare, l-am revăzut prin jocul său pe tatăl lui jucand din inimă pentru culori.

     Cred în el că va ajunge un lider pentru echipă și pentru ceilalți tineri crescuți de Dinamo, liderul unei noi generații crescute de noi cum a fost ce-a a tatălui său a Unicului Căpitan a lui Kirită și Niculae,  acel lider acel simbol de mult dispărut din club. E vremea lui, e vremea lor, lui Nede lui Tirco lui Moldoveanu și lui Patrick Petre.

loading...

Lasă un răspuns