Intrare de cartonaș roșu

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Disciplină în teren, dar și în afara lui, competitivitatea, sportivitatea, sunt caracteristici străine. Pentru unii. Pentru alții sunt reguli nescrise ale propriului ego de fotbalist. Pentru că doar așa au putut face performanță.

Am intrat în ultimele 7 zile pregătitoare pentru jocurile rămase din sezonul regular 21-22 dar și pentru play-out.
Nu pot să trec peste situația lui Dinamo din ultimii ani și să nu fac o paralelă, forțată ce-i drept, cu starea de fapt și de automultumire a lui Nea Ilie Moromete, din celebrul roman al lui Marin Preda.

Mulțumit să trăiască într-o situație materială mijlocie, pe prispa casei din Siliștea Gumești, Ilie Moromete a fost mai tot timpul cel mai citit dintre frații de discuție. Însă autosuficiența l-a făcut în final să o piardă și pe Catrina, care i-a reproșat că nu a avut grijă de Niculaie și celelalte două fiice. Restul copiilor deja nu mai voiau să audă de sat și de viața grea de la câmp.

Dinamo, se mulțumește de ani buni să se salveze de la retrogradare. Cum, cu ce, numai Dumnezeu știe de unde au mai ieșit iepurii din joben sau așii din mânecă de fiecare dată. A fost un magician bun Dinamo. A fost acel artist „al satului Bucureștean” care a ținut vie de fiecare dată ideea de dezbatere. Dezbatere fotbalistică.

Partea a doua a sezonului ce stă să înceapă pentru unii reprezintă, cu lotul actual, începutul sfârșitului. Pentru alții nu este decât o continuare a poveștii scrise cu nopți nedormite, de mai bine de 2 ani, despre unii care sunt dinamoviști indiferent de scor, minut și cartonaș.
Nici unii, nici ceilalți nu greșesc. Pentru că îi unesc un singur lucru, DINAMO.

Știrile curg râuri. Dar nu cele pe care ne dorim noi să le auzim despre Dinamo. Nu mai târziu de ieri, am văzut reacția Domnului Zăvăleanu la dorința iminentă de renunțare a fundașului stânga. Ce, nu îl știți? Am un lapsus. Sunt într-un blocaj mental și nu-mi amintesc numele.

Însă știu sigur că e obișnuit să ia cartonașe roșii. În același timp, nu înțeleg direcția această de devalizare a clubului dacă nu îl lași să plece? O algebră simplă ne spune că păstrarea forțată a lui ar putea fi o devalizare indirectă a clubului. Nu le am cu cifrele, dar dacă domnul cu pricina câștigă 9000 de euro pe lună și este de 10 luni la ține, i-ai oferit ajutor social, că pentru performanță din teren nu îl poți numi salariu, 90000 de euro. Să îți dea cineva 91000 de euro pe el în condițiile actuale, e greu de preconizat. Dar să îl plătești în continuare degeaba, nu e mai rău pentru Dinamo?

Privind din exterior, neutru, detașat, cum vreți voi, până la urmă unde e cartonașul roșu?

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo
București!

loading...

Lasă un răspuns