Dinamo a încheiat această porțiune a sezonului cum nu se poate mai prost pentru noi și pentru șansele noastre de a evita ceea ce ne înspăimântă.
Toamna fotbalistică se apropie de final și pentru noi a fost un eșec lamentabil tot ce s-a întâmplat în lunile septembrie, octombrie și acum se pare că pe lista vom încadra și noiembrie. Din nou, prea multe similarități cu ceea ce s-a întâmplat în 2021, când la fel am avut 3 luni de secetă.
Meciul de ieri cu Craiova nu a avut legătură cu ceea ce s-a întâmplat acum doi ani, când am fost nimiciți cu 6-0, acum chiar am opus rezistență și am putea considera rezultatul drept unul mincinos. Eu unul așa îl consider, frustrant deoarece Dinamo nu a fost mai slabă decât echipa lui Petev, așa cum nu am fost cu nimic mai prejos runda trecută împotriva arădenilor.
Dar ce am acumulat? Optimiștii ar putea spune că am înregistrat o creștere în joc, care va aduce într-un final și puncte, mai ales după ce vor veni întăririle din ianuarie. Tot ei ar spune că s-a identificat formulă optimă de joc, după 15 meciuri!
Pesimiștii, pe care eu i-aș numi realiști, pentru că mă încadrez și eu aici, remarcăm că am obținut fix zero puncte și prăpastia între noi și echipele din față…crește. Voluntari, Botoșani marchează 3 goluri runda asta, noi marcăm o dată la 3 meciuri. Ridicol! Evident că echipele din zona noastră nu se îndepărtează, pentru că suntem în subsolul clasamentului și prin definiție echipele de aici nu prea acumulează puncte. Cu accentul pe ,,nu prea”, la noi problema e că nu obținem deloc.
Încrederea în Ovidiu pare să fie la cote foarte scăzute, din partea fanilor cu siguranță, din partea conducerii nu prea știm să fie vreun update momentan, dar problema e că momentul de sinceritate din partea lui Ovidiu Burcă de ieri denotă faptul că încrederea lui în jucători, nu în toți, este la un nivel foarte scăzut. Premise pentru puncte, victorii? Nu prea, cel puțin nu în meciurile următoare. Dar ironia sorții pentru noi face să fie absolut necesar să obținem puncte cât mai multe în perioada următoare. Meciuri foarte importante cu Fcsb, Sepsi, considerate capitale.
Pauzele competiționale pentru noi nu au adus nimic bun, nici schimbare, nu se întrevăd speranțe pentru a fi diferit de această dată. Mă și întreb, ce ar putea schimba două săptămâni de pregătire, cu vreo 2 zile de pauză, într-o atmosferă deloc prietenoasă, cu povara clasamentului în spate?
Decizia de a nu lua nicio decizie este și ea o decizie în fond, momentan este liniște, ,,ciocul mic și joc de glezne”, versiunea administrativă, să vedem dacă zilele viitoare vor aduce ceva schimbări, deși nici nu știu în fond ce s-ar putea face acum, în afară de lucrul evident.
