Cred că fiecare dintre noi la începutul anului își planifică anumite lucruri de făcut, de îndeplinit pentru anul în curs. Fie că e vorba de călătorit, de slăbit, de mâncat mai sănătos, fiecare își stabilește propriile obiective, țeluri de atins.
Începutul de an, pentru noi, dinamoviștii, a început cu multă liniște. Pare că se lucrează. Cu toții suntem suficienți de înțelegători legat de faptul că nu ne aflăm într-o situație foarte roz din punct de vedere sportiv, iar fotbaliștii sunt încă nesiguri daca să își pună semnătura pe un contract cu echipa noastră.
Pot să spun că înțeleg absolut toate părțile implicate în acest fenomen numit Dinamo. Atât fanii, care își doresc ca declarațiile conducătorilor clubului să fie demonstrate în acțiuni. Îi înțeleg și pe cei din conducerea administrativă, care cu siguranță nu au reușit să semneze cu jucătorii doriți de conducerea tehnică, dată fiind situația sportivă. Dar îi înțeleg și pe jucătorii care ezită să semneze, fiindcă nimeni nu și-ar dori în CV o eventuală retrogradare cu un club istoric.
Totuși, cei mai mari pierzători suntem noi și antrenorul. Noi, findcă suntem trecuți prin experiențe similare, suntem temători. Am mai trăit cumva filmul acesta și nu ne dorim să ne întoarcem în trecut. Antrenorul, cu siguranță este deranjat, chiar dacă nu o verbalizează. Cine nu vede asta, cu siguranță nu vrea să vadă acest aspect.
Cu siguranță e puțin deranjat pentru că nu are lotul ce-l dorește la dispoziție la acest moment. Un moment propice pentru coagulare, pentru închegarea relațiilor între jucătorii noi și cei vechi. Însă, ca antrenor, deseori ești nevoit să lucrezi doar cu materia primă ce o ai în acel moment la dispoziție.
Nu sunt foarte multe de făcut. Poate doar să transmitem mesaje de încurajare. Fiecare dintre noi. Eu am unul, atât pentru jucătorii actuali, cât și pentru cei care sunt în discuții să vină la club.
Să nu vă fie frică să greșiti, să riscați. Sunt convins că ne temem să fim judecați de ceilalți, iar toate aceste aspecte vin la pachet cu frica de a încerca lucruri noi si frica de a lua parte la un proiect dificil. Cum poți crește dacă nu experimentezi ceva nou? Fiecare eroare, pasă greșită sau demarcare eronată poate fi o ocazie de a învăța.
În fiecare zi învățăm ceva, chiar dacă nu conștientizăm. O semnătură de contract, dar chiar și un gol, te poate aduce în poziția de a fi erou, dar și în poziția de a eșua. Nu totul depinde doar de tine, însă dacă nu te poți pune conștient în poziția de a eșua, nu te pui nici în poziția de a deveni erou, nu?
