Ești suporter. Ești supărat, poate de prea mult timp. Nu știi ce se întâmplă în programul DDB. Apar știri peste știri care anunță falimentul de câțiva ani. Nu știi când sau de ce nu se face haircut-ul. Nu știi dacă actuala conducere e diferită cu ceva față de precedenta.

Nu știi dacă vei promova, vei retrograda sau vei rămâne în liga a 2-a. Nu știi dacă vine un investitor sau un grup de investitori. Nu știi unde e acționarul majoritar. Nu știi cum echipa are posesie și nu bagă mingea în poartă. Nu știi cum unii nu mai susțin echipa sau alții încă sunt prezenți meci de meci. Nu știi nici tu cât poți să o mai duci așa și poate nu știi nici dacă mai merită. Poate nici nu mai ții minte când te-ai uitat ultima oară la un meci și minutele de prelungire erau doar un motiv de bucurie, nu de groază.

Ce vreau să spun e că înțelegem. Toți înțelegem, fie că pare sau nu. Toți simțim aceleași frustrări, aceeași tristețe. De la un copil care și-a început junioratul la Dinamo în primul sezon când nu am prins play-off-ul până la Cornel Dinu, care a prins tot. De la cel care parcurge sute și mii de km ca să vină la meci, până la cel care a crescut plimbându-se prin Parcul Sportiv. De la cel care închide televizorul când luăm primul gol, până la cel care cântă și mai tare pe stadion în momentul ăla.

Toți suntem câini. Eu cotizez la DDB, tu mergi și cânți meci de meci pentru că preferi să dai bani pe bilete. Eu apreciez evoluția unui jucător, tu te gândești că e prea puțin pentru Dinamo. Noi poate mai ajungem să ne certăm. Dar tot noi suntem dinamoviști, iar indiferent de credințe, avem o singură direcție. Ar fi păcat să ne punem unii altora bețe în roate. Nu ne putem convinge unii pe alții de anumite aspecte, dar de iubirea pentru Dinamo suntem conștienți toți.

Hai să facem echipă! Hai să ajutăm cum vrem, dar să o facem. Hai să mergem să cântăm pe stadion 90 de minute pentru Dinamo și pentru băieții ce poartă acum tricoul, fie că merită sau nu. Depindem de ei tot meciul, iar ei depind de noi, în situația de față. Hai să ne împingem de la spate, noi pe ei cu un cântec sau un card DDB, iar ei pe noi cu un gol, cu o victorie. Totul e pentru Dinamo!

Hai să avem încredere în singurii oameni care ni s-au alăturat în aceste momente. Hai să facem echipă cu Vlad Iacob, cel care încearcă să facă tot ce îi stă în putere să ne readucă unde ne este locul. Hai să facem echipă cu Răzvan Zăvăleanu, doar el știe cât de complicată e legea insolvenței și ce demersuri trebuie făcute. Hai să facem echipă cu Ovidiu Burcă, hai să-i oferim încredere pentru că el ne oferă tot ce are, chiar dacă poate mai durează până se vor vedea rezultatele. O schimbare vine, adesea, printr-o rutină. Așa se văd progrese, nu scântei.

Știu că e obositor, știu că pentru unii va suna ca o „prosteală”, știu că unii nu mai pot. Dar hai să vedem cine mai poate și cine mai vrea. Hai să vedem cine plânge acum ca să poată striga pe noul stadion că e câine până la moarte și să știe că a trecut și dincolo de ea.

Hai să facem echipă cu ei! Hai să facem echipă pentru DINAMO!