Am avut norocul sa deschid ochii pe fotbal cu generatia lui Cami, Augustin si Tete Moraru, mai tarziu a fost „generatia de aur”, a urmat generatia in conflict cu „generatia de aur”. M-am trezit acum, la maturitate, cu petardele generatiei poc.
Un chin teribil sa urmaresti echipa nationala Romaniei. Te incearca sentimente profund crestinesti de piosenie totala (care te fac sa te ascuzi de rusine), urmate de dorinta arzatoare de a sparge toate canalele prin care esti anuntat de joc si de scor, pentru ca la finalul meciului, sa ai calmul omului hotarat sa se bata cu oricine si din orice motiv.
Sunt un visator incurabil si speram ca Daum va gasi cumva o bagheta magica prin care sa faca mamaliga sa explodeze. Nu este asa. Oricat de bun sau de profesionist ar fi un slectioner, nu poti face minuni cu o produsele generatiei poc.
Nu ai material .Astia pur si simplu nu stiu fotbal, nu stiu sa loveasca mingea si bubuie cand sunt pusi sub presiune.
Aseara a jucat doar Polonia. Noi nu am existat.
Au inceput tare lesii, cu un atac care semana oarecum cu raidurile cavaleriei polone descrise de Sienkiewicz. Polacul ala cu mingea la picior alerga mai repede decat toti impiedicatii nostri fara obiect al muncii. Chiriches Dragos sau Tosca pareau batranei ce asteapta pensia, nicicum jucatori de fotbal. Bine, ei nu sunt fotbalisti, sunt doar niste produse de slaba calitate ale unui sistem bolnav.
Stanciu , Chipciu si Popa pot fi doar clovni in circurile de tara, iar Stancu nu poate fi niciodata atacant, mijlocas sau fundas, el este doar petarda si atat.
Fotbalul roamenesc plateste o polita, Dupa decenii in care a fost condusi de infractori si de prieteni cu intractorii, trebuie mult timp pentru ca lucrurile sa se reaseze. Nu Burleanu sau Daum sunt de vina. Ei nu gasesc solutiile, dar cine le gaseste?
Paunescu spunea odata „te salut generatie in blugi”. DIn pacate am ramas cu amintirile generatiei in blugi, acum avem doar generatia Poc.
Pe voi nu va salutam
Ratatilor!
