Frustrarea voastră – Puterea noastră

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

DINAMO TRĂIEȘTE! Am ales să încep acest articol cu principalul element care deranjează presa din România, cât și lumea fotbalului de la noi.

Când spun, că Dinamo trăiește, nu mă refer doar la faptul, că avem o echipa de fotbal care joacă…aici cuprind tot ce ține de marea noastră familie – prezență la meciuri, bilete virtuale, tricouri cumpărate, legătura dintre echipa și peluză, da…Dinamo trăiește.

Mulți ne cântau prohodul, râdeau precum niște veritabili păgâni, bucurându-se de necazul și aparent iminenta moarte care parcă cu pași repezi se așternea în Șoseaua Ștefan cel Mare. Din păcate pentru acești ciocli, o mână de nebuni au pus pe picioare un proiect unic pentru România care a reușit să adune aproape întreaga masă de suporteri Dinamoviști (scris intenționat cu majusculă deoarece toți cei care au participat activ la salvarea clubului merită acest respect) la aceeași masă, convingându-i să tragă în aceeași direcție.

Nu puține erau vocile, care spuneau că va fi doar un simplu foc de paie, care se va consuma rapid, fără să rămână o urmă de jar lângă care să te poți încălzi. Iată, că au trecut 4 ani, intrăm în al 5-lea an al existenței noastre și „culmea” suntem mai uniți și mai puternici. Totuși, stimabili vestitori ai morții trebuie să va mulțumesc și vouă, deoarece ați avut și voi o contribuție. Ați reușit prin toate demersurile voastre să ne ambiționați și mai tare, să ne faceți să luptăm în continuare.

Marți seara, avea să se consume un nou episod fotbalistic, de data aceasta unul inedit. Jucam pe stadionul după care luni întregi am tânjit, care devenise precum un tărâm interzis pentru echipa Dinamo. Cu toate acestea nu ne-am lăsat mai prejos și am luat drumul arenei cu mic cu mare, suporterii dinamoviști au venit din toate colțurile țării și nu numai. A fost precum frumoasa balada din 1916 reprezentată în cântecul patriotic „Treceți Batalioane Române Carpații”, cu toții eram brigăzi dinamoviste, Moldova, Muntenia, Ardeal. Stadionul era aproape plin, peluza umplută până la refuz, aceasta a început să tremure cu adevărat când în primul minut am început să cântăm de Dinamo. Tribuna a 2-a nu s-a lăsat mai prejos, suporterii erau în picioare și cântau cu o ardoare rar întâlnită.

Dinamo avea să piardă pe teren, însă în tribună câștigase încă dinainte așa-zisa luptă. Echipa sărbătorea alături de un întreg stadion acest nou episod al istoriei noastre. Însă atacurile au început să curgă, atât în presă, cât și în televiziune. Râzând a spus domnul Naum – sărbătoresc că trăiesc! Da, stimabile, e ceva pe care voi nu veți înțelege niciodată, Dinamo e ridicată la rang de religie, o iubire absolută și de necontestat, indiferent de momentele prin care trece noi trebuie să fim acolo, după cum spune și Scriptura, nu e de-ajuns să crezi, trebuie să și jertfești!

Suntem în secolul, în care cuvintele dor, desigur, au fost împărțite amenzi pentru un limbaj obscen, fapt neîntâlnit pe niciun stadion din lumea aceasta, însă la noi se poate. Ne sunt aruncate nouă, suporterilor Dinamoviști anumite scandări cu caracter rasist, deși este imposibil să fii rasist cu un alt personaj din aceeași rasă. Deși dacă ne referim la originile popoarelor putem discuta despre acest aspect, însă nu este locul pentru o astfel de discuție aici. Din păcate, noi analizăm doar efectul nu și cauza. Nimeni nu se întreabă de ce lumea e supărată pe echipele/suporterii celor de la sepsi și Miercurea Ciuc. De ce oare acele scandări nu s-au auzit și la Baia Mare sau Cluj-Napoca, Arad sau Timișoara în trecut, orașe cu o minoritate maghiară? Poate și pentru că, suporterii acelor echipe nu provoacă și nu încurajează un separatism teritorial și social.

Sunt curios câți observatori au notat că-n galeria celor de la sepsi si Miercurea Ciuc sunt arborate drapele cu un caracter separatist și altele care reprezintă harta ungariei mari, care inevitabil cuprinde Ardealul, Banatul, Crișana și Maramureșul? De ce nu a fost taxat președintele celor de la Miercurea Ciuc pentru declarațiile ofensatoare adresate tuturor românilor? Declarații pe care le-a făcut în calitate de oficial de club? Acestea sunt provocări clare, iar atunci când provoci trebuie să te aștepți și la un răspuns, n-ar strica să ne uităm în ambele direcții! În același timp, trebuie să vă scot în evidență faptul, că nimeni din peluză nu are o problemă cu românii de etnie maghiară, acei oameni care respectă normele și regulile statului român și implicit al țării în care trăiesc.

Presa condamnă „vandalizarea” stadionului Arcul de Triumf deoarece aprox. 20 de scaune au fost rupte. Orice obiect se strică, nu se poate pune la îndoială și calitatea acestora, desigur, deoarece au fost achiziționate cele mai rezistente la cel mai bun preț, nu? Pe toate stadioanele se rup obiecte, însă diferența este făcută de intenția respectivilor, care provoacă aceste „daune”! Nimeni n-a rupt un scaun în mod intenționat, pentru a-l arunca în teren sau către alți suporteri, n-au existat incidente la acest meci, n-au existat altercații sau alte aspecte care să pună în pericol pe cineva prezent pe stadion marți seara. Cu toate acestea, însă suntem acuzați de vandalism.

Chiar sunteți deranjați de faptul că suntem în tranșee și precum armata Română pe Muntele Coșna, nu dăm în spate și rezistam eroic, chiar și în inferioritate. Vă dau o veste mai puțin plăcută, vom rămâne aici, vom deveni și mai puternici, nu vom rămâne în picioare și cu fruntea sus, demni și mândri!

În încheiere voi lăsa aici o frază extrem de importantă – „Cel ce luptă chiar și singur pentru Dumnezeu și neamul lui, nu va fi niciodată învins!” Pe lângă partea ecleziastică clară și necesară din viața noastră, Dinamo reprezintă religia sportivă, iar asemeni învățăturii, atât timp cât vom lupta, niciodată nu vom fi învinși

OBLIGATORIU ÎNAINTE!

loading...

Lasă un răspuns