Dinamo este in pragul unor transformari majore, iar cand ne pregatim de schimbare, exista mereu un sentiment de teama .
Nu exista o reteta a succesului, un set de instructiuni, care odata parcurs si respectat, iti poate garanta atingerea obiectivului. Cu atat mai putin in fotbal, acolo unde nu esti in competitie doar tu versus o versiune mai buna a ta, ci cu altii care fac tot ce pot pentru a fi mai buni ca tine. Daca nu exista garatii pentru succes, exista insa un drum sigur spre mediocritate si esec, drum pe care managementul lui Ionut Negoita ne-a impins de ani buni.
O definitie moderna a nebuniei, spune ca daca faci ani de zile anumite activitati, si lucrurile merg prost, este o adevarata nebunie sa crezi, ca daca nu schimbi nimic, atunci rezultatele vor fi diferite.
Ionut Negoita a incercat, in acesti sapte ani, diferite strategii, diferite modele de mangement, insa niciodata nu a avut succes.Omul fie nu stie , fie nu poate, fie ambele imbinate, rezulatul a fost acelasi – Esec total.
Imi este clar ca omului ii este imposibil sa isi schimbe mentalitatea si viziunea, dupa sapte ani, singurul lucru care trebuie schimbat, este omul care aplica strategiile. Dinamo a avut doar doua constante in mandatul lui Ionut Negoita – lipsa de bani si haosul managerial.
Suporterii se schimba si ei. Dupa ce ani de zile au impins echipa de la spate, nu au protestat vehement din cauza lipsei de rezultate, au inteles dificultatile si au fost aproape de cei din club, fanii au inteles ca daca nu isi schimba comportamentul nici cei din club nu o vor face, iar rezultatele vor fi invariabil aceleasi.
Este uman sa ne sperie schimbarile. Schimbarea unui job ne sperie, schimbarile din viata noastra ne fac sa fim tematori, schimbarea statului social ne sperie. Este firesc, pentru ca, asa cum spuneam, nimeni nu ne ofera garantia unui maine mai bun. Dusmanul unei vieti bune este o viata mediocra, iar teama de schimbare ne face de multe ori sa nu facem pasul catre acel maine mai bun.
Ii observ pe multi dintre cei care ne urmaresc si care observa aceste schimbari, speriati de efectele pe care le pot avea actiunile noastre. II inteleg pentru ca si mie imi este teama de un maine negru, dar stiu ca fara sa schimbam nimic, ne vom indrepta cu totii catre acel maine negru. Stiu ca Dinamo nu va muri, stiu ca Dinamo va renaste, asta pentru ca niciodata nu vom lasa lucrurile sa mearga in acea directie.
Nu garanteaza nimeni ca viitorul patron va fi mai bun ca actualul, dar putem previziona ca actualul patron de la Dinamo, ne indreapta usor dar sigur catre prapastie. Nu poate garanta nimeni ca viiorul presedinte va fi mai bun, dar speram ca urmatorul sa nu ne mai considere drogati si platiti atunci cand sunt proteste. Nu impunem noi persoanele, dar cerem vehement ca cei care ne-au oferit umilinte peste umilinte sa plece.
„Nu o sa moara Dinamo
Daca noi suntem aici, ne luptam cu securisti, albanezi si butelisti”
Sunt versuri mai actuale ca niniciodata.
Nu stim ce va urma, nu oferim garantii, dar stim ca nu o sa va lasam pe voi, NEGOITA, BALANESCU SI PRUNEA, sa omorati Dinamo.
