Ieri am putut sa asist la momente pe care cei mai in varsta mi le povesteau ca se intamplau acum ani si ani.
Sa ajungi cu aproape doua ore inainte de meci si sa vezi o coada formata la bilete, sa vezi atata dorinta din partea fanilor pentru a fi alaturi de Dinamo.
Cu o ora inainte de startul partidei sa fie aproape jumatate de sala plina si la ora meciului cu greu sa mai gasesti locuri. Asta inseamna spiritul dinamovist si mie imi demonstreaza ca suporterul alb-rosu este avid de performanta.
Ieri am fi putut castiga inca un titlu de campioni, ar fi fost bucuria suprema, sa castigam in fata rivalilor pe teren propriu titlul. Din pacate, ieri nu a mers nimic in favoarea noastra, pur si simplu zeii handbalului nu au vrut sa ne ofere aceasta bucurie. La cate am indurat in acest sezon per total, cred ca am fi meritat, dar ne-a fost rapita aceasta bucurie. Eu spun ca doar a fost amanata pentru saptamana viitoare, cand ne vom bucura fiecare din fata televizorului, ori poate in grup organizat daca ne vom intalni sa vedem meciul.
Dinamo ieri nu a avut deloc o zi buna si cred ca singurul motiv pentru care am fost in meci si am avut parte de o revenire in partea secunda a fost datorita acestor fani incredibili, care indiferent de scorul de pe tabela, au cantat non-stop, au fost realmente incredibili si in toti acesti ani de cand vin la handbal, am asistat la multe meciuri importante, ieri a fost cea mai frumoasa atmosfera traita de mine in sala Dinamo.
Ma bucur ca s-a format obiceiul mersului la sala, usor, usor aceasta echipa aduna un grup semnificativ de fani, nu doar fani de fotbal care vin si la sala, pur si simplu fani ai handbalului dinamovist si asta e marea victorie a acestor ani de performanta.
Mai jos aveti o galerie FOTO si VIDEO de la meci: ( FOTO: Catalin Alexandru)
