Iubim fotbalul pentru ca este sportul care seamana teribil de mult cu ceea ce traim in viata, la modul gerenal.
Fiecare dintre noi avem momente, in viata, cand reusim sa ne atingem potentialul, sa facem lucruri minunate, dar avem si momente in care facem prostii cat casa. Nimeni nu poate „ridica piatra”, pentru ca nimeni nu este perfect. Ca oameni, am fost si vom fi, supusi greselii.
Viata este un meci permanent, tu contra unei versiuni mai bune ale tale. Prietenii, rudele, te vor lauda atunci cand faci lucrurile bine, te vor dezaproba sau te vor critica atunci cand actiunile tale nu sunt in regula.
Asa functioneaza lucrurile si in fotbal.
Nu ii putem fi recunoscatori la infinit lui Negoita pentru ca a scos clubul la liman, din punct de vedere economic, dupa dezastrul lasat de Badea and Co.
Nu putem fi recunoscatori jucatorului X pentru ca a jucat bine sezonul trecut, iar apoi nu a mai jucat nimic.
Recunostinta si gratitudinea au termen de valabilitate redus
Suna „ciudat’ aceasta afrmatie si poate multi se reped sa o conteste. Dar haideti sa ne gandim daca nu cumva asa functioneaza lucrurile peste tot.
Sa presupunem ca esti tanar, indragostit si ti-ai gasit iubirea vietii. Te insori si esti fericit in primul an. Apoi constanti ca domnita „insira” jumatate din batalionul 10 infanterie usoara, ca mananci macare gatita doar in vizita la prieteni si ca ai ajuns singur in doi. Ce faci atunci, ramai vesnic recunoscator si aduci multumiri continue pentru luna de miere si anul de flori sau pleci din relatia devenita nociva?
Asa functioneaza lucrurile si in fotbal, laudam cand avem de laudat, criticam atunci cand lucrurile sunt bune, traim astazi cu gandul la maine.
Nu ajunge sa faci bine doar o mica parte si sa te astepti ca oamenii sa iti dea girul in permanenta.
Am vazut ca multi ne aduc aminte ca X sau Y au facut lucruri bune acum un an sau acum trei ani. De acord si pentru acele lucruri le-am dat credit si le-am adus laude.
Dar eu traiesc astazi si sunt judecat dupa ce fac astazi.
Creditul de acum un an sau de acum doi ani, este consumat de mult.
Hai Dinamo!
