Încă de la începuturi, în orice sport, s-a discutat mereu despre factorul psihologic.
De cele mai multe ori acestui factor psihologic îi erau atribuite mari victorii și povești sportive de succes, dar și eșecuri care rămân repere în timp.
Vremurile se modernizează, apar posturi noi în organigramele echipelor, posturi care tratează ”psihicul sportivilor”, apar tehnici de a întări și de a îmbunătăți psihicul atleților, și apar și sportivi care sunt maeștri în jocul psihic.
Zlatan Ibrahimovic, Michael Jordan, Larry Bird, Kobe Bryant sau chiar Marco Materazzi — toți au demonstrat cum poți destabiliza o echipă întreagă fără să atingi mingea. O planetă întreagă a fost martoră momentului ”Matrix – Zizou” din finala Campionatului Mondial din 2006. ”Jocul psihic” a lui Materazzi asupra lui Zidane, cel mai bun jucător și căpitan al Franței la acel moment, provocându-l pe acesta să ia cartonașul roșu și în final, să ajute Italia să câștige finala.
Toți cei de mai sus, dar și mulți alții, erau maeștri în a ”intra în capul adversarului” încă dinainte de a începe meciul. Sunt antrenori care folosesc această calitate a anumitor jucători pe care îi aruncă în luptă cu tema clară de a provoca, a destabiliza, a juca mai dur, a pune presiune pe adversar. Toate aceste lucruri fac parte din sport. Dacă nu ai psihicul tare riști să devii pradă propriilor tale gânduri și scenarii despre ”ce se întâmplă dacă…”.
Ce nu se spune de foarte multe ori este că această tehnică nu este folosită doar de sportivi. De câteva zile, ca suporter al lui Dinamo, văd cum pericolul de a pica în propriile noastre ”jocuri” este la un articol de presă distanță. Este foarte mult entuziasm în jurul echipei, mai ales după remontada de la Cluj. Echipa, staff-ul, conducerea, galeria, toate elementele pictează tabloul unei familii puternice și unite. Problema, ca de obicei, este când așteptările mari duc la vise nerealiste, iar presa în căutarea ei veșnică de senzațional și breaking news știe perfect să clădească și apoi să dărâme aceste vise pentru că, bineînțeles, ele vând cel mai bine.
Văd deja cum mulți suporteri au intrat în hora jocului psihic iar riscul este, în acest moment, foarte mare. Marea a fost testată deja cu degetul pe subiectul, infirmat din start, întoarcerii lui Politic la Dinamo. Vedem, apoi, din presă cum Dinamo îl vrea pe Mario Tudose, vedem că suntem aproape să prelungim contractul lui Boateng, sunt convins că într-un sertar, undeva într-o redacție, este deja scris articolul în care și Dinamo îi vrea pe Louis Munteanu și Emmerlahu, dar dacă nu iese cu ei probabil se reorientează către Caio, Bîrligea, Dembele sau Vinicius.
Momentul în care Dinamo nu va semna cu Tudose (care este extrem de supraevaluat), momentul în care probabil vom afla din presă că Boateng a semnat în alt campionat pe un salariu exorbitant, momentele în care realitatea ne lovește și ne dăm seama că nici Munteanu, nici Dembele și nici una din ”țintele” fixate de presă nu semnează cu Dinamo, va fi testul ”jocului psihic”.
Dacă ne lăsăm prinși în acest joc, nu vom avea nevoie de ”dușmani” să destabilizeze echipa, o vom face chiar noi. Nu vreau să aduc aminte de momentele cu ”adă bă jucători” în care ne-am trezit cu Edgar Ie sau alții luați doar de dragul de a nu fi presiune la echipă. Așa cum scouterii i-au găsit pe Homawoo, Selmani, Boateng, Karamoko și pe ceilalți, așa îi vor găsi și pe alții despre care probabil nici nu am auzit încă. Nu este nici un motiv de a otrăvi fântânile dacă nu vine Tudose, sau dacă îl pierdem pe Boateng (chiar dacă este un jucător excepțional pe care oricine și l-ar dori), realist vorbind este greu să oferim banii pe care alte echipe din afară este posibil să i-l ofere. Știu, este greu să fim realiști când vorbim de Dinamo, ne dorim totul, am așteptat destul. Din păcate lucrurile nu funcționează mereu așa.
Se spune că echilibrul și claritatea vin din interior. La fel ar trebui să tratăm și perioada de transferuri ce va veni. Până la acest moment, conducerea ne-a arătat că ”are ochi” la transferuri: Karamoko, Armstrong, schimbul Politic-Musi (pe care mulți l-au hulit), Gnahore, Sivis, Epassy, Stoinov, toți sunt deja certitudini, sunt deja ”membri ai familiei”, până și ”povestea frumoasă” care pare că se numește Soro devine un transfer ”corect”, într-un final. Răbdarea, munca, încrederea și mediul sănătos duc la rezultate frumoase.
Cu bune și cu rele toți cei din jurul echipei își fac treaba, va veni și rândul nostru să ”ne facem” treaba. Playoff-ul se apropie cu pași rapizi, expresia ”lucrurile mari se construiesc în liniște” ne implică și pe noi, suporterii. Este de datoria noastră să vedem dincolo de jocurile psihice și să ne menținem atenția pe lucrurile care contează cu adevărat. Tot ce vine din afara echipei, la acest moment, chiar și informațiile neoficiale despre ”țintele lui Dinamo”, este zgomot (toxic) de fundal, sunt jocuri psihice cu aspectul unui cal grecesc primit în dar, sau a unui măr îmbietor din care suntem momiți să mușcăm.
Game of Thrones ne avertiza mereu că ”winter is coming”, sper că noi suntem mai mult decât pregătiți pentru orice ar avea să vină.
#ÎMPREUNĂ #TRECEM #IARNA
