Intr-o perioada in care se discuta (din nou) de utilizarea cat mai multor tineri din propria pepiniera, renuntarea la aducerea de straini de valoare indoielnica, avem chiar in echipa un jucator care poate fi un exemplu pentru ceilalti: Ionut Nedelcearu.
Imi aduc aminte chiar de la inceputul proiectului Radio Dinamo1948, cand mergeam sa urmaresc formatia secunda a clubului, chiar si cand evoluam pe terenuri mai departe de Bucuresti, prin comuna 1 Decembrie sau te mai miri pe unde. Tin minte si acum un meci din Cupa Romaniei, primul tur, in fata unei echipe modeste ce-i drept, dar la Dinamo II evoluau cativa jucatori ce noi ne gandeam ca vor face pasul catre prima formatie. Unul dintre ei era chiar Ionut Nedelcearu. Un jucator inalt, ma gandeam eu ca era tehnic pentru pozitia in care evolua si pe care voiam sa il vad folosit mai mult la prima echipa, sa beneficieze si acolo de o sansa. Era anul 2014.
O perioada deloc fericita pentru echipa noastra, insolventa era in plina „glorie”, iar jucatorii transferati erau cel mult modesti. Astfel, a fost oportunitatea lui Nedelcearu. Nu a fost usor de la inceput, intr-un derby cu Rapid a incasat un cartonas rosu in chiar primele minute, un moment greu pentru un tanar de 18 ani. Si nu a fost singurul. In primii ani, au fost poate multe momente de stangacie, pe un post in care si cea mai mica eroare poate fi decisiva. Sa joci la 18 ani titular la Dinamo pe un post de asemenea responsabilitatea, nu e deloc facil. A ramas mereu acolo in zona primului 11, poate nu titular de drept, dar crescand odata cu echipa. Momentul in care Nedelcearu a devenit punct fix in aparare a fost in sezonul trecut si nu ne tradeaza asteptarile. Este constant bun si este de-al nostru. Crescut in curtea lui Dinamo, Nedelcearu este un exemplu pentru ceilalti tineri ca se poate. Prin munca, prin perseverenta, se poate sa ajungi acolo unde visezi. Dar nu doar sa debutezi, nu doar sa evoluezi cateva minute, sa devii om de baza si sa fii punct fix. Aici se deosebeste Nedelcearu de ceilalti jucatori tineri ce au debutat la Dinamo si apoi nu au mai fost vazuti. El a ramas.
Imi doresc sa avem parte de cat mai multi astfel de jucatori, care sa ajunga la o varsta atat de frageda la 100 de meciuri in tricoul lui Dinamo, sa fie oameni de baza la U21 si sa fie solutii chiar pentru prima reprezentativa. Insa pentru ca povestea lui sa fie si a altora, trebuie sa le cream premisele performantei, sa promovam tineri in mod inteligent, sa avem grija pe langa ce fel de jucatori cresc ei. Nu uitati, Nedelcearu a avut langa el fotbalisti precum Mevlja, Puljic sau Dielna. Doar asa a putut sa creasca nivelul evolutie si doar asa vor reusi si ceilalti tineri.