Am renuntat o perioada sa dau citire comentariilor de pe facebook, din pacate sunt momente cand, aumite comentarii, imi sar in ochi si dracusorul din mine, tipa sa le raspund in acelasi mod.
Sunt un bun crestin, obisnuit sa intorc si celalat obraz, sa accept ca de multe ori gresesc, ca sunt departe de a fi perfect sau de a avea alegeri perfecte. Am invatat ca tot ceea ce am, mi se datoreaza, dar si ceea ce nu am, tot mie mi se datoreaza. Am avut momentele mele, in care credeam ca „altii” sunt de vina mereu, iar eu sunt doar perfectiunea intruchipata. M-am vindecat.
Claudiu Vaiscovici si-a manifestat ieri sustinerea pentru proiectul PCH. O optiune personala a lui Cleo, pe care o inteleg si o repsect. Ceea ce nu am inteles este rautatea si agresivitatea maxima pe care am vazut-o in unele comentarii.
Sa afirmi ca Vaiscovici a fos cumparat de Ionut Negoita, doar pentru ca el nu este de acod cu viziunea ta, este o rautate si o prostie fara margini, E mult omule, mult prea mult. Pot sa inteleg criticile la adresa lui Negoita, mediocritatea ne omoara pe toti, dar sa afirmi despre cel care l-a criticat cel mai mult, in ultima perioada, ca este omul lui Negoita, imi arata ca neuronul tau, draga prietene, are nevoie de revizie rapida.
Ti se pare ca sunt „agresiv” in ceea ce afirm? Sunt, iti raspund cu aceeasi masura. Iti place?
Nu sunt mereu de acord cu ceea ce spun fostele glorii, fie Cleo, sau Cornel Dinu, sau Ionel Danciulescu, dar atunci cand parerea lor este diferita de a mea, caut sa combat ideea si nu persoana. Ce ar fi sa invatam sa nu fim „hateri” si sa intelegem ca si cel care are o vziune sau o parere diferita, este la fel de bine intentionat ca si noi?
Stiu prietene, nu esti „hater”, dar de ce te comporti ca atare?
