Lumea fotbalului este o lume ciudata, in care simpatiile devin antipatii si inveres, iar cadenta acestor schimbari este absolut incredibila.
Nu exista bine absolut sau rau absolut. Un om poate fi admirat sau contestat in cursul unei vieti, iar perceptia asupra lui, este influentata de foarte multi factori. Chiar si marii dictatori au avut momentele lor, in care au fost iubiti si admirati.
Nicolae Ceausescu a fost adulat in 1968, atunci cand s-a opus interventiei sovieticilor in Cheloshlovacia, iar Hitler a fost privit ca salvatorul Germaniei, pana la nenorocirea adusa de ce-al de al doilea razboi mondial.
Nici conducatorii lui Dinamo nu ies din aceste tipare. Ne sunt fie simpatici, fie antipatici, in fuctie de moment, de deciziile pe care le iau, de modul in care interactioneaza cu fanii si cu presa.
De la „ce cauta asta” la ” ce rau ca a plecat”
Unul dintre presedintii lui Dinamo care a inceput pin a fi contestat si a sfarsit prin a fi regratat de catre fani, a fost Alexandru David. Venit din afara fotbalului, salariat in grupul condus de Ionut Negoita, Alexandru David a fost mult timp un personaj contestat de fanii lui Dinamo. Recunosc, pe baza unor informatii ce imi veneau la inceputul mandatului sau la Dinamo, am fost unul dintre criticii lui. Dupa ce l-am cunoscut, am realizat cum gandeste, mi-am revizuit parerea cu 180 de grade.
In urma actiunilor pe care le-a avut ca presedinte la Dinamo, asumarea publica a responsabilitatii, aducerea lui Rednic, apartiile publice in care apara clubul in fata presei, opinia fanilor dinamovisti in ceea ce il priveste pe Alexandru David s-a schimbat in totalitate. In momentul plecarii lui David de la Dinamo, foarte multi fani mi-au transmis regretul pentru schimbarea presedintelui. David a parcurs drumul de la antipatie la simpatie, un drum foarte greu ce presupune mult efort.
De la „Hai la Dinamo” la ” Esti omul lui Negoita”
Florin Prunea a inceput cu un mare minus mandatul la Dinamo. Daca acum un an i-am fi spus toti, „hai la Dinamo”, momentul in care a ajuns Prunea la Dinamo, imediat dupa lovitura parsiva aplicata de Balanescu lui Mircea Rednic, au transformat acel „hai la Dinamo” in ” la ce ai venit?” . Florin Prunea nu este o victima a actiunilor lui, sau a declaratiilor lui, petru ca el a fost contestat din momentul in care a fost numit la Dinamo, este o victima clara a momentului si a actiunilor lui Bogdan Balanescu si Ionut Negoita. Este o eticheta de moment, Prunea are sansa, prin actiunile lui sa revina la eticheta celui dorit de fani la Dinamo.
De la „unul de al nostru” la „Iuda”
Un caz aparte este acela al lui Bogdan Balanescu. Recunosc, niciodata nu am vazut un om, care prin actiunile lui, sa aiba parte de un val de antipatie atat de mare, intr-un timp atat de scurt. Datarita celor 20 de ani petrecuti in clubul Dinamo, Bogdan Balanescu era privit ca un dinamovist veritabil. Se spunea despre el ca este unul dintre cei mai buni oameni pe care un club ii poate avea pe partea de contracte sau de relatii cu Federatia si Liga. Multi il percepeam pe Balanescu ca pe un profesionist desavrsit, dedicat culorilor alb-rosii. Miscarea pe care a facut-o in momentul in care l-a convins pe Negoita sa il demita pe Rednic, schimbarea brusca de strategie pe care a facut-o in acel moment, modul in care l-a indepartat pe Rednic, l-au transformat pe Balanescu, in inamicul public numarul 1unu. Bogdan a distrus in 3 zile, toata simpatia pe care a adunat-o in 20 de ani de munca. Din pacate pentru el, ii va fi imposibil sa stearga ecticheta de „Iuda”, pentru ca greseala facuta este mare cat Zidul Chinezesc. Practic si-a tatuat, pe vecie, eticheta de om care te poate trada oricand.
O alta „eticheta” absoluta, pe care o au cei care lucreaza in acest moment la Dinamo, este aceea de „om al lui Negoita”. In perceptia generala patronul lui Dinamo a devenit „raul bsolut”. Nici el nu a fost de la inceput asa, a avut parte de momente cand dinamovistii s-au bucurat de venirea lui, au fost intelegtori in primii ani in care Dinamo s-a aflat sub patronatul lui Negoita, apoi greselile repetate l-au transformat in „raul total”.
