Esecul „Vrem stadion”

 Evident majoritatea sunt resemnați și spun într-un pur stil românesc: să-l facă unde si cum vor, numai să-l facă”.

Prima noastră pretentie a fost ca acest stadion să nu aibă pistă. Eventualul stadion, sigur nu va avea, dar acest proiect media al construirii stadionului a fost conceput de la bun inceput , ca o paletă variată de piste false.

De la primul fluier al purtatorilor aţei care porţionează mămăliga PIB-ului, am fost picuraţi când și când, ca intr-o reclamă la acoperișuri de tablă „Linda”, cu o picătură chinezească mediatică a imbârligării.

De la ANI la Caiafa via Badea, în rol de Ponţiu Pilat , cel care se spală pe picioare, nu pe mâini, în Groapa transformată în lighean, pentru spălarea rapănului corupţilor, in fața mulțimii necompacte de gură-cască, care vad totul ca pe o masă rotunda a simularii negocierilor și renegocierilor.

Este atat de usor sa manipulezi o masă instabilă. Un uragan capricios cu nume de fata nord-americana venit din greșeală la noi ne-ar intoarce cu siguranță piciorul de plai cu curul in sus. Nici nu cred că e nevoie, asta a facut presa noastră deja. Într-un carusel al stirilor, ameţelile devin obișnuință, apoi normalitate.

Desigur , îți poți face o părere, ți-o expui, dar nu ai timp să faci front comun cu ce-i care ți-o împărtășesc, că apare alta. Exact cum se întâmplă cu vânzarea clubului Dinamo de catre Negoiţă. „Șoc și groază. Un miliardar din est , plin de bani , vrea să sufle în lumînarea clubului Dinamo București, sau din mâna unui grup de britanici care au confundat coliva cu tortul . Ulterior s-a constatat ca ar fi fost vorba de un ritual masonic . Confuzia ar fi fost data si de faptul că Negoită ar fi zidar, nu zugrav”.

Ce vis. Am vrea noi să pună mâna vreun mason pe Dinamo. Slabe speranțe. Ei nu se bagă în zone crepusculare unde Nichiduţi mititei , se joacă cu cibriturile intr-o capiţă cu paie ude. Practic această ploaie mediatică de meteoriţi ne va plictisi pe toți la un moment dat. În acel moment se va confirma, nostima teorie a celor trei maimuțe.

Prima care tine mainile la ochi, a doua care le ține la urechi și cea de-a treia care ține mainile la gură: nu văd, nu aud , nu vorbesc. Stadionul avea locul lui. Unul absolut firesc. Badea putea fi matrășit ușor din Ștefan cel Mare, atâta timp cat acel contract de concesiune sau folosință pe viață, falfait de el nu e vreun articol „subliminal” din Constitutia României. Acest act emis de Nasti al sportului gri, seamănă cu acele urice emise de domnitorii români in Evul Mediu.

Unii politicieni de la noi încă mai confundă termenul de ales al Domnului cu cel de ales al poporului și pe mătușa Tamara cu Maria Magdalena. Dacă se dorea cu adevarat ca Dinamo București, club cu traditie in România, să aibă un stadion decent , modern și la termen, pentru o organizatie cu nume și pretenție de Stat, era un simplu pocnit din degete.

Orice institutie sau organizație intr-o țară teoretic democratică are un birou, cu un ofițer de presă sau un purtator de cuvânt. Acel papagal care mănâncă la ciuperci în fața unui snop de microfoane. In momentul unei virtuale certitudini respectivul ar fi iesit cu un contract, o machetă , o schiță ceva și cateva vorbe învățate pe dinafară: ” acesta va fi viitorul stadion Dinamo . Costul constructiei va insuma 30 de milioane de euro , va avea 30 000 de locuri și va fi gata in 2020 . Constructia arenei face parte din proiectul pentru Euro 2020 unde Romania este țară coorganizatoare, apoi va intra in proprietatea CS Dinamo putand fi ulilizat ulterior de către un eventual chiriaș.”

Nu au procedat așa, nu s-a dorit ceva concret, altă concluzie eu nu văd. Evident vina apartine acestui acționar care ne-a transformat intr-un miniclub. Datorită lui , a noastră ,a lui Badea și a politicului vom avea un stadion de fundul curții. Obiceiul din bătrâni e ca o casă să fie construită la strada principală , daca familia e mai mare , pot fi si mai multe „căși”.

Acesta este desigur mitul fundamental al zidirii Anei din banii lui Negru Vodă care i-a colectat din dările de la gloatele pestrițe. Dacă ne-am fi jertfit si noi pentru zidirea acestui stadion, chiar templu dacă vreti , am fi avut si noi „o zidire naltă cum n-a mai fost altă” Așa … mai vedem ,amanam concluziile .

Manastirea Argeșului e mit si totusi există , proiectul stadionului Dinamo e realitate , dar încă nu există ..Ma tem ca nici noi! Dinamo București există si a exista , mă tem mai mult de noi dinamovistii, să nu fim doar un mit în jurul unor ritualuri coregrafice si blitzuri care imortalizeaza selfie-uri pe fundal alb-roșu. Hai Dinamo!!!