De acolo din tribună și de aici din loja virtuală asistăm toți impasibili ca la un film clasic , alb negru , cum Dinamo scrie o istorie ciudată , încâlcită.
Venirea generalului Contra a salvat legiunea de la capitularea în fața unor triburi obscure de la marginea Imperiului care aspirau la unul din cele 6 locuri călduțe cu acces direct la plecăciuni în fața Cezarului. Calitățile sale organizatorice l-au convins pe consulul Negoiță să scuture puțin toga pentru a încropi o legiune din ce avea și cu câțiva războinici de căpătuială pentru dificila campanie din Țara Bascilor . I-a fost mai greu să-l convingă decât lui Columb pe Regele Spaniei că Indiile sunt mai aproape iar mirodeniile ei mai aromate decât leușteanul și mărarul.
Succesul din bătălia decisivă a fost o capitulare forțată sub zidurile unei cetăți care cere eroi nu mercenari pentru a schimba steagul avangardei. Cu prăzile ce le-ar fi putut dobândi aici consulul Casei Rin ar fi putut dobândi scaunul de Prim Consul. Dar ospețele și orgiile nemăsurate de dinainte de recesiunea și decăderea imperiului l-au făcut să cadă în mizerie . Deși nu e vorba de onoare, de înaltă trădare sau lipsă de curaj in luptă , consulul cu calviție pe creier a trecut la planul B , decimarea legiunii.
CITESTE: Florin Bratu: “Cu ambiția lui fantastică poate duce Dinamo între primele 3”
Fiecare al zecelea centurion executat . Totul era pregăti dinainte . Deși generalul Contra a părut că pune niște condiții „si ne qva non” ( fără de care nu se poate ) pentru a rămâne comandantul legiunii , nu a fost chiar așa. Plecarea câinelui nebun Nistor , trecerea ușor, ușor în rezervă a bătăiosului Busuladzici, puținele șanse când i s-a dat armura pe campul de luptă lui Bumba și în final exilarea sa, toate spun asta. Chiar și vizita barbarului cu carte de vizită , Albin care crede acum mai mult în maxima latină ” In vino veritas” (adevărul e în vin- și fripturi ) , se încadrează în aceeași categorie.
Ceea ce ei numeau atunci decimare in zilele noastre se numește disponibilizare , dictată de imperiul FMI și tot în vreme de criză . Așadar astăzi Dinamo nu mai plătește în dinari ci în subdiviziunile monetare ale imperiului , sesterții. Noi , cetățenii liberi ai Romei care facem parte din cele două tribuni Dinamo avem o atitudine de vestale , făcând o politică a demagogiei de coltul blocului , crezând visători în focul alb roșu și văzând calmi cum alții înrolează iar noi lăsăm la vatră. Cohortele și manipulele fecesebiste par să covârșească numeric câmpiile verzi unde par stăpâni, dar asta și datorită apartenenței lor la Ordinul Secret al Ovinelor. Pe lângă ei și carele de luptă ale ceferiștilor pline de gladiatori de rasă, recrutați din toate hăsișurile provinciilor romane, fac să tremure cu zgomotul lor infernal banalele tălăngi ovine și lătrăturile amestecate cu schelălăieli ale haitei decimate de consulul avar.
O altă amenințare e dată de centuriile din umbra belferilor de sus care pot inclina oricând balanța pentru o salbă din tezaurul Ordinului UEFA. Divide et empera(dezbină și condu) . Unde nu e lege e și haos . La marginile pline de ciulini ale Imperiului , Brutus , Nicolae Badea și alți tăietori de capete încoronate ale cetății eterne, pe care ei înșiși au dus-o in ruină și război civil spun că lupoaica lui Romulus și Remus e a lor . Dar cum ar spune un tribun de azi al Romei : „un catzo!” Atât l-i se cuvine! Deși până ei făuresc sigle și peceți noi primim săgeți. În inimă. Concluzia finală e că Dinamo își introduce in fiecare an un cal Troian in cetate. Avem nevoie de un Hanibal, Leonidas, Alexandru Macedon sau oricare alt luptător antic pentru a ieși din groapă atât la propriu cât și la figurat.
Să urcăm din nou în arena cu gladiatori unde câinii să fie cum au mai fost , mai tari ca leii și nu paznici la oi , stăpâni la oi. Până atunci ,maxime latine… Avem speranța în Senatul PCH. Acum ei se țin de discursuri demne de capete luminate care prind mai bine la poalele Partenonului, dar și coregrafii care întruchipează gloria absolută a imperiului de altădată dar nu seamănă absolut deloc cu legiunea care bate pas de defilare pe câmpul de luptă . Ea seamănă mai degrabă cu o pictură abstractă , modernă, de Picasso , parcă ar fi câini, parcă nu. „Qui tacet consetire vedetur” (cine tace e de acord), iar istoria nu ne așteaptă. „Sic transit gloria mundi” ( așa trece gloria lumii) -dar- „Alegreto dum anima est, spes est ( cât bolnavul mai suflă, mai este speranță).
Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea nu este pur întâmplătoare, este obligatorie! Hai Dinamo !!!
