“El clasico”-subtitrat în Limba Română

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Nu este sala de cinema. Nu este seara de miercuri cu bilete la juma de preț.


E Bucuresti.
Un oraș, zgomot cotidian de capitală europeană, ore de vârf și furnicar de mașini care-încotro, milioane de oameni adunați din toate colțurile țării pentru a le fi mai bine. Nu le e bine. Dar se mint că le e bine.

Un serial, al cărui episod cu numărul 177, dacă bine ne informează Wikipedia, e pe cale să fie derulat pe micile ecrane. Aș fi fost prea onorat și prea mândru să mă nasc o dată cu Dinamo! Să fac primii pasi exact cum Dinamo începea în Noiembrie ‘48, cu o victorie. De aici și apelul meu la istorie, la citire și poveștiri despre Dinamo.

Cu doar 3 zile înaintea unui nou episod, fanii încep să respire sacadat. Emoția unicului meci în care rivalitatea și spectacolul pus în scenă de fani e mai presus de ceea ce se întâmplă în teren, cuprinde încet, încet suflarea dinamovistă.

Indiferent că a fost meci de campionat, de Cupa României sau de mult prea repede desființata Cupă a Ligii, meciul orgoliilor a fost prilej de glume fine presărate cu umor alături de colegii, rivali, de breaslă, prilej de încărcat bateriile la telefon pentru admirație față de coregrafiile, scenografiile puse pe tapetul celui mai mare stadion al țării, de suporterii dinamoviști.

Am învățat să adunăm victoriile, să scădem eșecurile, să transmitem mentalitatea, să împărțim succesele. Am învățat de-a lungul istoriei, ÎMPREUNA, să iubim Dinamo. Pentru cei mai în vârstă, etalon era Custov, Demollari, Lucescu, Dumitrache, Dinu, Augustin, Orac, Dudu Georgescu. Pentru cei mai tineri, Lupescu, Raducioiu, Claudiu Niculescu, Dănciulescu, Radu Stefan.
Unul singur ne unește: CĂTĂLIN HÎLDAN.

În tot acest timp, Dinamo și-a câștigat onoarea, respectul, și-a crescut suporterii, și-a înmormântat simbolurile, și-a divinizat Căpitanul.

Actorii de duminică vor ține prima pagină în presa “de casă”. Mai ieri era “doliu național” că s-a rupt foaia de varză și a căzut din furculiță carnea. Mâine, probabil vom citi tactica distrugătoare a unui antrenor care are bilanț pozitiv în fața lui Dinamo sau că îi recomandă “familia” pentru o victorie în eternul derby.

Întotdeauna, gradul de auto-motivare într-un astfel de meci a fost cheia succesului. Dinamo are vestiar în acest moment. Asta e cert! Cu manele, fără manele, cu Beethoven în difuzoare sau pe telefon, DINAMO va trimite duminică în teren un mix de tinerețe și experiență, un mix de rațiune și dăruire până la ultimul suflu.
Așa cum Dudu gusta meci de meci din aerul rarefiat al înălțimii loviturilor sale de cap iar adversarii doar priveau, așa cum Cătălin alerga în minutul 90 ca și cum ar fi fost minutul 1, așa cum Dănciulescu plutea efectiv în aer și aprindea lumânarea de Înviere, toți dinamovistii de la jucători până la ultimul suporter avem obligația să credem și să mergem înainte.

DINAMO rămâne DINAMO.
Pentru că cei de mai sus, asta au lăsat în urma lor!

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo Bucuresti!

loading...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?