Am spus-o în mai multe rânduri, este foarte complicată și neplăcută meseria de antrenor.
Îi apreciez pe cei care își asumă acest drum, pe cei care sunt pasionați de ideea de a antrena. Toată presiunea, toată responsabilitatea, toate criticile recepționate atunci când lucrurile merg prost. Da, vin și laudele pentru victoriile înregistrate, dar proporția nu este aceiași. Lăudăm în general jucătorii, mai puțin antrenorii. Ce auzim de fiecare dată când o echipă nu are rezultate convingătoare? Este mai ușor să schimbi un antrenor decât 20 de jucători.
Dinamo a produs drama în play-out, dar cele 5 meciuri în care am primit gol în prelungiri nu au produs efecte exclusiv fanilor dinamoviști. Zeljko Kopic a cedat ieri în prelungiri. Nu s-a întâmplat doar din cauza a ceea ce s-a întâmplat în meciul cu UTA, s-au adunat multe ore nedormite, multă presiune, multă tensiune în jurul echipei, dar și în interior. Ieri l-am văzut să răbufnească la finalul meciului pentru prima dată. Înainte de a fi antrenor, este un om care a pus suflet pentru Dinamo. Îți dai seama asta din vorbe, din modul în care trăiește pentru acest club. Nu îi este indiferent ce se întâmplă și este implicat 100%, cu toate efectele negative care converg.
Au fost multe laude, au fost și critici, dar să nu uităm că a preluat echipa la 10 puncte de locurile de baraj, când mulți nici nu doreau să audă de noi. A dus echipa la baraj, puteam fi salvați dacă ,,fluierasii” ne dădeau ce era al nostru, ori dacă eram noi mai atenți. Mai avem două meciuri, sunt convins că Mister va reuși să le pregătească pentru a avea un deznodământ favorabil.
Să fie din nou laude, să fie din nou întrebarea: ,,Cine l-a adus pe Kopic?”…Cu un ton pozitiv, desigur
