Un subiect fierbinte în ultimele ore este cel legat de o posibilă trecere a lui Eddy Gnahoré la FCSB.
Eddy Gnahoré s-ar afla pe lista rivalilor, ținând cont de activitatea lor din această perioadă de mercato, dar și de faptul că l-au pierdut pe Olaru și ar avea nevoie de un mijlocaș central. Nu intru în discuțiile tactice, dar ideea în sine mi se pare forțată dacă îl comparăm pe Olaru cu Gnahoré. Totuși, nu despre FCSB este vorba și nici nu mă interesează prea mult ce fac ei. Ne interesează doar posibilitatea ca Eddy să ajungă la rivali.
Vorbim despre un jucător reprezentativ pentru ultimii doi ani și jumătate. Eu l-am considerat, în intervalul dintre iarna lui 2024 și vara acestui an, cel mai bun jucător al lui Dinamo și cel mai important reprezentant al echipei în această perioadă. Cu aproape 100 de meciuri în tricoul lui Dinamo, cu greu găsești un fotbalist care să fi avut un impact mai mare. Nu neapărat prin goluri sau pase decisive, ci prin ceea ce a însemnat pentru identitatea echipei în era Kopic, dacă putem numi astfel perioada antrenorului croat la Dinamo.
Un purtător de drapel al eleganței în joc și al eficienței la pasă, Eddy nu a mai fost însă același jucător în ultima perioadă. De la acel mijlocaș defensiv excelent la recuperare, a ajuns să evolueze mai degrabă într-un rol box-to-box, și asta și din cauza scăderii agresivității și intensității, odată cu înaintarea în vârstă.
Este un jucător cerebral, dar într-un sistem precum cel pe care îl pregătește acum Dinamo probabil nu ar mai avea același rol. Nu este vorba despre sistemul de joc în sine, ci despre rolurile jucătorilor. Așa cum spunea și Cosmin Mihăilescu în interviul pe care mi l-a acordat, tot 11 jucători vor intra pe teren și tot ai nevoie de mijlocași centrali. Diferența o face ceea ce le ceri să execute. Dacă îi ceri lui Eddy să joace ceea ce știe cel mai bine, poate oferi în continuare acel joc aproape de perfecțiune în ceea ce privește pasa scurtă și controlul ritmului. Dacă însă îi ceri diagonale permanente, joc foarte vertical și acțiuni în viteză, eficiența lui scade considerabil.
În același timp, Eddy a plecat de la Dinamo din postura de cel mai bine plătit jucător al lotului, cu un salariu de peste 20.000 de euro pe lună. Un salariu despre care nu știu cât de justificat ar mai fi fost în contextul actual, în care vorbim mai degrabă despre un regres decât despre un progres al evoluțiilor sale.
Aș fi șocat dacă Eddy ar semna cu FCSB? În fotbal sunt puține lucruri care ar trebui să ne mai surprindă atunci când vine vorba despre transferuri, plecări sau așa-zise trădări, deși termenul de „trădare” mi se pare mult prea forțat într-o astfel de situație.
Cred că va ajunge la rivali? Sincer, nu. Eu cred că ar merita un mediu mult mai stabil, nu unul atât de volatil cum este cel de la FCSB. Dar dacă va ajunge acolo, îi voi ura succes? Evident că nu. Mi-aș dori să aibă aceeași soartă ca Politic, însă decizia îi aparține în totalitate.
Pentru noi, cel mai important este să ne concentrăm pe jucătorii pe care îi avem astăzi în lot și pe ceea ce construiește Dinamo, nu pe presupuse mutări pe care, oricum, nu le putem influența
