După un an

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

După un an, din punctul meu de vedere, e momentul potrivit pentru a evalua multe aspecte din viața unui om, o relație, evoluția ta la un job, aportul tău într-un proiect.

Acum aproape un an, am avut oportunitatea de a intra într-o echipa de oameni sinceri, dar și fanatici, aceea a redacției Radio Dinamo 1948. Ceea ce am avut de trăit de-a lungul acestui an a fost absolut de neimaginat.

Dar, obiectivul acestui editorial nu este de a evalua activitatea redacției, ci mai degrabă de a pune în balanță și de a evidenția activitatea din ultimul an a clubului nostru, a sufletului nostru, Dinamo.

Așadar, putem rememora că în această perioadă, anul trecut, clubul a avut parte de o mutare istorică, aceea de a fi prima echipă din România cu o companie privată din străinătate ca și acționar principal. Premisele sunau bine, filosofia spaniolă care a adus două Campionate Europene și un Campionat Mondial sună bine pentru poporul român.

Însă, dezastrul anunțat de unii oameni din presă, deciziile neinspirate și inconsistente a adus clubul pe marginea prăpastiei. Totuși, dacă ar exista în vocabularul limbii române o expresie mai aproape de situația ce a fost și este la echipa în ultimul timp, aș folosi-o fără regrete.

Însă, în schimb, putem privi și partea bună a acestei nenorociri ce s-a abătut asupra noastră. Fanii, de la mic la mare, au strâns rândurile și au demonstrat o situație fără precedent, aceea că un club poate funcționa 100% pe umerii suporterilor. Într-adevăr, au fost decizii și decizii, uneori situațiile au fost abordate fără transparență, alteori situațiile au fost destul de disperate, dar eu aș cataloga toată experiența asta, din ultimul an, ca un război psihologic.

Echipa, clubul, concret nu ar fi existat dacă suporterii nu ar fi intervenit. Lucrurile acestea sunt scrise negru pe alb, sunt de necontestat și de necontenit. Deciziile dure au fost luate într-o circumstanță de cauze, dar, inspirate sau neinspirate, s-a ajuns să putem vorbi despre Dinamo în ediția Ligii 1 în sezonul 2021/2022.

După un an putem spune că avem o echipa întreagă de români, că avem pe cine susține pe stadion, că am salvat din moarte clinică un brand național, dar ce vom putea spune după 5 ani?

Următorul pas, din punctul meu de vedere, ar fi să readucem speranța în oameni, de a îi educa în privința programului, a scopului sau și să reluăm creșterea accelerată de carduri DDB. Multă lume nu spune despre scăderea vertiginoasă a înscrierilor în programul DDB. Vinele și vinovații să se simtă, să iasă în față, să muncească și mai mult, iar noi, restul oamenilor, să cântăm fără oprire, să încurajăm fie și la 5-0 și să cumpărăm bilete.

Cine poate să aducă schimbarea în lume? Pornind individual, de la fiecare, iar mai apoi, încurajându-ne unul pe altul, vom putea porni din nou acel tăvălug care a produs atâtea sold-out-uri, în momente în care singura interacțiune cu echipa era pe stradă, 40 de secunde, cât Tyson cu autocarul intră în curtea Complexului Sportiv Dinamo.

Legată de echipa noastră? Avem o datorie. Pentru bucuriile oferite de Dănciulescu, Lupu, Lucescu, Dudu Georgescu, Lupescu în momentele lor de glorie, ar trebui să întoarcem favorul către tinerii noștri câini, Bani, Borcea și Esanu. Prin bilete, cotizari și ajutor sincer. Că până la urmă urmei, acolo am fost și tot vom fi. 

loading...

Lasă un răspuns