Dreapta măsură

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

E prima zi de Crăciun. Bucate alese pe masă, cei dragi alături dar și în gând.

În timp ce zapam printre urările de bine și gif-urile animate cu tot felul de bărboși care mai fit care mai cu burtică, toți însă cu sacul plin de daruri în spate, zăresc titlul, DREAPTA MĂSURĂ.

Îmi captează atenția. Derulez. Și încă o dată. Reiau și tot nu îmi da la socoteală. Ori e Cioran, ori e Dinamo?
Nu mă potolesc și încep să scriu. Toți ceilalți au cozonacul în gât și glumele la ei. „Lasă-i, ba, că oricum la anu’ scrii mai devreme despre ei”.

Refuz să cred asta. Naiv, necopt, niciodată nu mi-am imaginat că Dinamo al meu, al nostru, ar putea ajunge în Liga 2. Cei mai filozofi dintre noi o să îmi spună că există viață și după moarte. Sigur că nu. Probabil că Da.

Unde-i mai bine decât acasă?

Chiar și cu o casă ai cărei pereți stă să cadă, Dinamo trăiește prin noi în Liga 1 încă de la înființare. Suporterii acestui club au fost în toată istoria, intriga ce a ținut vie povestea.

Slavă Domnului, puncte culminante au tot fost. Unul dintre acestea îl trăim chiar în această periodă. Decizii contradictorii direcției alese de suporteri, neoficial după cum se tot propagă ideea, declarații rupte din Caragiale, comunicate lipsite de esență, nervozitate interioară „strigată” în scris prin fel și fel de canale.

În casă, prăpădul. Stoican declara că are nevoie de câteva transferuri și că doar jucătorii care vor mânca iarba, vor rămâne. Mai bine ar fuma-o, zic.

Purtătorul de cuvânt al programului DDB, căruia îi respect timpul prețios pe care îl dedică programului realizează o postare pe pagina proprie dedicată celor ce s-au retras și celor ce au rămas. Două perspective cu care chiar dacă nu ești de acord poți să le accepți. După părerea mea prea ușor depășim momentul și scoatem în față perspectivele. Nu că ar trebui să rămânem blocați acolo sau că am avea ceva mai bun de făcut, însă niște măsuri de reorganizare cred că se impun.

Se impun niște acțiuni de recunoaștere statutară a acestui program, a acestor membri și a celor ce îi vor reprezenta pe mai departe. Așa ar trebui să funcționeze un motor ce a alimentat cu energie un club de mai bine de 2 ani de zile. Bine uns, cu filtrele schimbate, în 4 pistoane și nu 2 cu consum redus de carburant, cu injectoare curățate și cu evacuare de decibeli rock-eristi demni de un Harley autentic.

Textul din final, poate merită din partea tuturor o analiză și o interpretare corectă asociată situației precare prin care trece în acest moment nivelul administrativ dar și sportiv al clubului pe care îl iubim.
În ziua de Crăciun, gândul zboară acolo. Precum un film porno cu fantome în care spiritele încep să se aprindă, să fie Cioran, zic:

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!

………

Dreapta Masură!

Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.

Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.

C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.

C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate
Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

loading...

Lasă un răspuns