Dragostea de la Clinceni…

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Marți, 16 august 2022, orele 14.00, comuna Clinceni, 34 de grade, liniște de mormant pe o așa caniculă, mă îndrept dinspre Ciorogârla spre Clinceni, la trecerea cu nivel de cale ferată din Domnești, coloană de aproximativ 1 km, nu că ar fi ceva ieșit din comun, dar de data asta în multe mașini se zăresc oameni îmbrăcați în roșu sau cu eșarfe fluturând pe portierele autoturismelor, toate având același obiectiv, stadionul din Clinceni, unde Dinamo avea să dea piept cu Oțelul Galați, un derby pe vremuri în prima ligă.

Ajuns în preajma arenei, cu greu găsesc un loc de parcare, zona mustind de Câini, veniți să-și susțină echipa mult iubită.

Marțea în niciun caz nu este zi de fotbal, nici măcar între prieteni, mulți plecați în concediu, însă suficienți rămași acasă să vină alături de echipă.

Micuța arenă din Clinceni nu este cea mai primitoare la prima vedere, însă eu consider și chiar felicit pe această cale conducerea clubului (deși sunt convins că nimeni de-acolo nu citește ce scriu eu aici, dar asta are mai puțină importanță), pentru inițiativa de a disputa aici meciurile de acasă (până ne vom muta pe Arcul de Triumf), în detrimentul clasicei noastre „Gropi”, care nu mai corespunde de foarte mulți ani (cu părere de rău). După victoria chinuită, dar muncită din prima etapă, nu cred ca fost vreun dinamovist ieri, care să nu spere măcar la un punct, dar…

În tribune aproximativ 3500 de Căini „turbați” după echipa lor, PCH a dat tonul ca de fiecare dată, rezulatul final îl știm cu toții și nu cred că are rost să-l dezbat aici și nici să-i denigrez pe unii jucători, sunt alte persoane mult mai în măsură și mai îndreptățite s-o faca….istoric fără cuvinte…la final cu toții am fost dezamăgiți, deoarece la pauză s-a intrat bine ca scor și puteam spera, însă s-a dovedit că ne-am făcut iluzii degeaba.

Nu prea avem ce face, momentan acesta este nivelul echipei și trebuie să acceptăm situația, că vrem sau nu, altceva aș vrea să scot în evidență după aceste două etape…

Dacă la meciul cu Progresu’ am fost oaspeți, n-am avut voie decât o mie și ceva, dar tot ne-am făcut auziți și am împins echipa spre victorie, de data asta am fost gazde și am avut la dispoziție și T2 față de prima etapă, Câinii din tribune au fost ca de obicei la înălțime, cu toate că rezultatul final nu ne-a adus bucuria mult dorită și meritată de acești fani fantastici, cum spunea și Neluț Roșu la finalul jocului: “Suporterilor nu avem ce să le reproșăm”.

Afară mașini cu numere de Maramureș, Constanța, Cluj, Olt, Caraș-Severin, Neamț, Prahova, Sibiu, Teleorman-Ilfov și București nici nu le mai pun la socoteală, așa iubită este această echipă, cu toate că trece de mai bine de 10 ani printr-o criză acută, în toate compartimentele, totul culminând cu retrogradarea, însă pentru Câinii adevărați, cei care au fost nu doar la bine lângă acest club, dragostea nu are limite, dar încă o dată menționez și utilitatea acestui micuț stadion, cu tribunele foarte aproape de gazon, unde suporterii se fac mult mai bine auziți, față de Groapa noastră, cea tristă și bătrână.

Și dacă 3500 ne auzim în “halul” ăsta, stau și mă întreb oare cum ne vom auzi 15-20 de mii de Câini pe noua Arenă Dinamo? Dar 7 mii pe Arcul de Triumf?….pfuuuu….scriu și m-i se zbârlește pielea…

Cel mai important aspect în momentul de față, este că oamenii care iubesc și au iubit mereu această echipă, sunt în continuare alături de ea și în momentele astea în care suntem nevoiți să ne zbatem în mocirloasa ligă secundă.

Și aidoma celebrei piese lautărești Dragostea de la Clejani, pe care orice lăutar respectabil o are în repertoriu, așa mi-a venit ideea să intitulez titlul acestui text, trăind și văzând de două etape aceiași dragoste a Dinamovistului pentru echipa de suflet, săvârșită langă București, pe micuța arenă din Clinceni.

Felicitări tuturor Câinilor care au fost prezenți în cele două etape disputate până acum! Cu siguranță Câinii își vor face simțită prezența și sâmbătă pe cochetul stadion din Târgu-Jiu!

PS: Felicitari, Eduard Galan, președinte DDB!

Greul abia acum începe, însă, împreună putem muta munții din loc și cu siguranță vom ajuta echipa noastră dragă să redevină ce a fost și poate chiar mai mult!

DDB în ADN!!!

loading...

Lasă un răspuns