Fostul decar de la Dinamo, a povestit intr-un interviu acordat pentru prosport, cum a reusit marcarea a 43 de goluri, ce au dus la cucerirea „Ghetei de aur”.
„Un singur gol a fost inscris din lovitura de la 11 metri. Nea Mircea nu ma lasa sa bat, primii erau Cleo Vaiscovici si Danut Lupu, eu eram abia al treilea executant.
O singura lovitura am batut, cu ASA, la Targu Mures, am luat mingea, am tras, am marcat, am facut mingea patrata! Doamne, cat m-a certat Nea Mircea! Asta a fost unicul reusit de la punctul cu var.
Mi-a zis ca „daca sunt capabil, sa o castig fara sa dau de la 11 metri! Dupa meciurile din tur avem vreo 19 goluri! Am tras tare in perioada de pregatire, mi-am zis „ba, ai o sansa in viata! Uita-te bine si fructific-o!”. Si am muncit non-stop. La 15 ani eram cu echipa mare a Corvinului, mi-am dorit mult sa ajung mare. Eram dintr-o familie amarata, eram si fara tata… A murit cand aveam 13 ani. Pana cand mi-am zis: „Oi fi eu mic, dar esentele tari se gasesc in sticlute mai mici!”. Eu, Hagi, Maradona, Hitler, Napoleon, toti suntem mici.
Am marcat cu stangu’-dreptu’-capu’-pieptu’! De asta mi-a cantat imnul de 56 de ori! Coordonarea creier-picior conteaza enorm pentru un fotbalist. Intr-o fractiune de secunda trebuie sa stii ce sa faci! Faci preluarea sau pasezi? Centrezi sau opresti mingea ca sa tragi la poarta? Inaintezi sau te uiti cine e pozitionat cel mai bine?
Trebuie sa fii montat pentru orice meci, sa fii acolo, implicat, ceea ce nu vad la multi dintre jucatorii de azi. Bine, noi, la Dinamo, aveam si o linie de mijloc foarte buna, eu faceam de toate, ei – Lupescu, Lupu, Sabau si Timofte – se bateau pentru celealte trei locuri din linia mediana. Aveam echipa mare, cu Misa Klein, Strambul (n.r. – Mircea Rednic), Ando si ceilalti. Eu aveam libertate totala, nu bateam penalty-urile, dar bateam cornerele, loviturile libere.
Cand auzeam ca tot stadionul canta: „Do-rinnnn Ma-teee-o!”. Stiam ca-s multumiti si, in acelasi timp, eram si eu fericit. Mai venea si o prima, mai venea altceva, dar timpul era foarte scurt, pentru ca urma convocarea la nationala, apoi cantonament, cupe europene, eram intr-un vartej din care nu puteam sa ies, dar imi placea. Acum ii duc lipsa, bine, toate la timpul lor…”, a povestit Mateut.
Ajuns la varsta de 52 de ani, Mateut se declara nationalist si spune ca nu la batut gandul niciodata sa ramaneti pe afara, cand pleca in turnee, cu nationalele de juniori, pe vremea lui Ceausescu.
„Nu m-a batut gandul niciodata sa raman afara, eu sunt nationalist. Admiram, ma simteam bine si atat. Am o viata, daca as fi avut doua vieti, poate ramaneam, Dar aveam familie, prieteni. Si acum, am o familie frumoasa, doua fete mari, mama traieste, recent a implinit 80 de ani! A stat la mine iarna asta, dar a plecat recent acasa, la Hundeoara, la fratele meu.
Cand ies pe strada, as vrea sa vad ca oamenii nu mai stau cu capetele plecate. As vrea sa vad putin entuziasm pe chipul lor, o mina fericita, as vrea sa-i vad zambind, dar nu depinde de ei asta, ci de o multitudine de factori, de oamenii care ne conduc tara. As vrea sa-i vad pe romani cum ii vad pe cei de afara, entuziasti, neapasati de griji.
Ai nostri sunt impovarati de fel si fel de probleme. Eu asta vad pe strada, asta-mi atrage atentia. As vrea sa-i vad bine din toate punctele de vedere: munca, pensie, sistem de sanatate… Lucrurile primordiale pentru un trai decent. Si as vrea sa vad sosele! Tu n-ai vrea!?
https://www.facebook.com/RadioDinamo1948/videos/1792855200928752/