Așchia nu sare departe de trunchi sau ce se naște din pisică, șoareci mănâncă.
Ambele variante de mai sus se potrivesc, mănușa, fostului șef al departamentului de Scouting de la Dinamo, din era Negoiță. Marius Iorga, un Dinu Păturică al zilelor noastre. Dinu Păturică a fost în romanul lui Nicolae Filimon, (Ciocoii vechi și noi) acel prim personaj ce captează atenția și da curs suspansului și intrigii ce te ține montat pe o carte să o duci până la capăt.
Într-o asociere forțată, în era acestui domnitor “Gheorghe Caragea” ( a se citi Ionuț Negoiță) al anilor 2000, Marius Iorga joacă rolul perfect al acestui personaj. Lingușitor, și cu un singur obiectiv în minte, Iorga a devenit în decurs de câțiva ani, poate 3-4, inamicul public nr. 1 de la Dinamo.
După îndepărtarea lui Mircea Rednic, la fel de forțată că și asocierea cu personajul descris mai sus, Iorga a continuat tirada NON-performanței alături de fratele mai mare Bălănescu. Ca de altfel și toată cariera lui de jucător profesionist de fotbal. În calitate de portar, trecut prin Liga a doua pe la Dinamo 2, Marius Iorga și-a pus manușile invers și în calitate de conducător.
Ușile clubului Dinamo i s-au închis o dată cu preluarea fraielor de către DDB. Cheia, sucită bine în ialele acelor uși, sper eu că a fost și aruncată. Mai departe, Iorga întruchipează perfect, însă într-un sens deloc pozitiv, acea zicere: “vrei să obții ceva și te da afară pe ușă? Ce dacă. Tu intri pe geam”! Doar că de această dată, geamurile pe care le poate deschide Iorga, sunt DOAR cele de la Mega Image. Vremurile sunt noi. Doar rolul e vechi. Oare ce își imaginează, “vătaful” asta că va obține?…
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!
