Cornel Dinu, savuros după cum îl știm, a vorbit la GSP, despre naționala României sun comanda lui Daum.
Un interviu savuros acordat de Cornel Dinu celor de la Gazeta Sporturilor.
– Mister, care este diferenţa fotbalistică dintre noi şi polonezi?
– Polonezii ne depăşesc în multe, dar mai bine să nu intrăm în amănunte. Pe timpul meu, cam până la începutul deceniului al optulea, aveam un palmares net favorabil. Acum lucrurile s-au schimbat.
– În ce fel?
– Din 2007 şi până în 2012, polonezii au avut un plan de redresare de invidiat, construind 4000 de terenuri şi au mii de antrenori calificaţi la nivel înalt. Firesc a apărut această generaţie învingătoare. Au ştiut să sădească şi acum culeg.
Va invitam sa ne contactati pentru cele mai bune oferte pentru nunti, botezuri si petreceri private in aer liber.
– Ok, dar noi, românii?
– Noi, în schimb, în ultimii trei ani, n-am fost în stare să facem nici măcar regulamente clare, concise şi exprese. Parafrazând „La pas, musiu, la pas”, s-au reuşit doar pomeni electorale în vederea noilor alegeri şi nu am fost în stare să dărâmăm stadioanele intrate în desuetudinea timpului.
– Mandatul selecţionerului Christoph Daum cum vi se pare?
– Pur fotbalistic, am crezut că rupem gura târgului aducând un neamţ la conducerea echipei naţionale. O fi fost antrenor cândva, dar acum, arzând şi el repede în această meserie, acum e doar scrum. Şi noi am ales scrumul.
– Pe cine aţi fi preferat în locul lui Daum?
– Nu s-a ţinut cont de particularităţile neamului şi ale jucătorilor români pentru că cei care au decis, aduşi vremelnic la comandă, lasă doar senzaţia că le place şi lor doar mângâierea financiară adusă de siluirea acestui joc. Un Hagi sau un Boloni ar fi fost potriviţi. Au experienţă în a construi echipe şi vin cu spirit de revanşă. Ei n-au fost nici măcar luaţi în calcul, iar acum, după prezenţa din Polonia, am înregistrat, firesc, cel mai deplorabil parcurs al echipei naţionale din toată istoria participării noastre în preliminariilor compeţiilor europene sau mondiale!
– Jocul României din meciul cu Polonia cum vi s-a părut?
– Daum ne-a înghenuncheat şi pe noi şi propriii jucători, declarând înainte de meciul cu Polonia: „pentru noi ar fi dificil să obţinem chiar şi un egal”. Din datele existente se ştia clar că doar o victorie ne mai ţinea în calcul. Daum este cel mai defetist şi defensiv antrenor din istoria „naţionalei”. El n-a pregătit să atacăm prin jucători rapizi de la mijloc, în forţă, prin scheme de joc antrenate şi să facem pressing, jucând departe de poartă. A mai şi dispus trei apărători centrali, la un singur atacant, Lewandowski, care a marcat totuşi din două penalty-uri ale „reuşiţilor” noştri stoperi. Plus un corner la care a sărit cu tot corpul peste capetele dezorientate şi greu de urnit ale lui Chiricheş şi Săpunaru. Ar mai fi de notat că atunci când Lewandowski a scăpat singur cu Tătăruşanu, a eşuat.
– Spuneţi că Daum trebuia să facă un prim „11” mai ofensiv?
– Depăşitul nostru antrenor în tot şi toate a mai dispus încă patru apărători şi doar trei jucători ofensivi, lenţi şi fără baloane pe ei, fără combinaţii de joc. Şi când te gândeşti că în declaraţiile sale halucinante de la venire, depăşindu-l chiar şi pe baronul de Muenchausen, această epavă a „Fussballului” ne ameninţa că: „va ataca şi când mingea va fi la adversar”. Va rămâne şi cu aceasta în istoria nefastă a fotbalului nostru.
– Schimbările din timpul meciului au adus parcă un plus în calitatea jocului.
– Este adevărat! Nu întâmplător contrazicându-l parcă în tot şi în toate, nou-intraţii, e drept la 0-3, s-au dovedit mai eficienţi decât aleşii de la începutul partidei.
– Care sunt concluziile după înfrângerea cu Polonia?
– Am dovedit din nou că nu trebuie să ne învingă adversarii pentru că o facem noi înşine. Am avut în faţă o distribuţie a polonezilor lentă, greoaie şi cu gândul spre vacanţă. Poate doar Grosicki ne-a chinuit pe partea „doar atacantului” Benzar, cu şarjele sale în viteză. Concluzionez că amărăciune că rar mi-a fost dat să văd o distribuţie a tricolorilor atât de greşit concepută şi pregătită faţă de datele reale uşor de anticipat ale adversarului pe care îl întâlneam şi în faţa căruia trebuia să jucăm dezinvolt pentru că nu mai aveam nimic de pierdut.
– Credeţi în ce a spus Daum cum că este oprit de români pe stradă şi rugat să rămână la cârma naţionalei?
– Îmi aduc aminte povestea în care arhitectul lui Carol I îi spunea suveranului că e totul frumos în România, ar mai sta, dar e prea multă „aia mă-sii”. Aşa şi cu Daum. Nu ştie că acest popor aprig iartă, dar nu uită, şi nu înţelege lucrurile care i se adresează. Nu e exclus să fie vorba de ironia plină de har a conaţionalilor noştri, dar şi scrumul pe care acest neamţ îl are în cap.
loading...
