Cornel Dinu a explicat motivul real al „razboiului” cu actualul selectioner.
Au existat niste zvonuri atunci, insa nu au pornit de la mine. Altcineva le-a inflamat. Eu nu pot sa urasc pe cineva nici macar o zi, dar 20 de ani! Cu Contra, problemele au aparut dupa ce au facut in vara la Dinamo el cu Mutu, cand am vazut transferurile perfectate din nepricepere sau din interese oculte. Aducerea lui Albin, dezasamblarea intregii linii de mijloc, Palici-Busuladzici-Nistor.
Cand in fotbal, se stie, exista vorba «spune-mi ce mijloc ai ca sa-mi dau seama de valoarea echipei tale!». Dovada ca n-a existat ura este ca in momentul in care el l-a inlocuit pe Andone am discutat de multe ori la telefon, am vorbit despre joc si am avut toata deschiderea fata de Contra.
Chiar a venit sa ne salute pe mine si pe Cheran la restaurantul unde mancam in fiecare seara, a fost acolo impreuna cu Jerry Gane. Ura exista numai in capul lui! Asa a si inceput discutia aceea de la Ambiance. Acest cosmar este numai in capul lui!”, a declarat Dinu pentru GSP.RO
Cornel Dinu a explicat cu cateva zile in urma cum a decurs discutia intre el si Contra:
– A existat o discutie “ca intre barbati” intre dumnevoastra si selectioner?
– N-am vrut sa vorbesc despre intalnirea pe care mi-a provocat-o cu lasitate. Adevarul este ca a pus un apropiat sa-mi fixeze momentul. Și n-a fost de la barbat la barbat, ci ca de la copil rebel la parinte intelegator, chiar iertator.
– Cum a decurs dialogul?
– Nu putea sa fie decat ridicol! Mi-a reprosat ca nu-l vreau si eu la nationala. Deci ar mai fi si altii. Eu i-am raspuns simplu, cu propriile sale argumente. Pai, el a spus ca n-are experienta pentru asa ceva. Și bine a facut, pentru ca postul de selectioner este de Academia Fotbalului, si eu cred ca nu e inca pregatit pentru asa ceva.
– Ce v-a raspuns?
– Au urmat niste invective penibile pe fondul pe care-l cunosteam, de primitivism coleric. Nu puteam sa-i raspund decat cu un zambet iertator si ca orice las n-a mai asteptat o replica, spaland putina pe care o provocase. Cum a facut si cu Silvasan in 2011.
– Silvasan?
– Da! La o partida Poli Timisoara – Gaz Metan s-a dus singur in vestiar si l-a lovit pe Silvasan cu ceva contondent in tampla, dupa ce au fost eliminati amandoi in timpul jocului.
– Contra spune ca il urati.
– Eu nu pot sa urasc pe nimeni! Nici pe el, asa cum crede la tupeul obraznic de care a dat dovada iarasi. Cel mult pot doar sa-l compatimesc. Desi ar trebui sa-l preocupe, de gandit ii e greu, reflectia de final a articolului de acum cateva zile din Gazeta al ultimului senior din presa fotbalistica, respectatul Radu Cosasu: «Imbecilii nu pot fi umiliti!», si adaug ca au aparut atatia. E dur, dar adevarat. Eu impartasesc mai mult ideea romanilor: «Vulturii nu se hranesc cu muste».