03:26. E una din noptile alea in care nu am somn. Sau poate ca am, dar ceva nu ma lasa sa-mi inchid ochii. Sau mintea.
Vreau sa scriu despre tine, despre noi. Ma gandeam sa scriu povestea noastra, despre ziua in care te-am cunoscut, despre momentul in care am inceput sa am sentimente pentru tine. Dupa cateva secunde am realizat, insa, ca ziua asta nu exista. Dar, cum? Adica.. la naiba, stiu sigur ca te iubesc. Trebuie sa fi inceput de undeva, nu?
Probabil. Nu stiu. M-am gandit mereu la primul moment cand am auzit numele tau. Dinamo, Dinamo… Parca tot nu pot sa imi dau seama de unde a inceput totul. Ah, stai, cred ca am auzit odata ceva ce pare ca se potriveste aici.
Dinamovist nu devii, dinamovist te nasti!
Poate a fost si influenta tatalui meu, care, dinamovist fiind, dadea volumul televizorului la maxim la toate meciurile lui Dinamo, iar eu, din burta mamei, ascultam cuminte si luam parte, indirecta, la a noastra mareata istorie.
Cert e ca relatia noastra a inceput de undeva de acolo, dinainte sa pun piciorul pe Pamant, pentru ca stiu sigur ca pe tine te iubesc de cand ma stiu. Nu exista inceput si cu siguranta nu va exista un sfarsit. E poate singura clipa in care pot folosi fara ezitare cuvintele “dintotdeauna” si “pentru totdeauna” fara a exagera si fara a spune lucruri false.
Ca toate povestile de dragoste, nici a noastra nu este, insa, perfecta. De aceea voi scrie despre ziua in care ne-am despartit. Se intampla cu exact un an in urma, cand, cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet, te-am parasit. Am plecat de langa tine, fara regrete, si nu m-am uitat in apoi. Am ales un alt drum, cu totul nou, departe de tine si uneori chiar si fara orice modalitate de a afla cum iti mai merge.
La inceput a fost bine, socul schimbarii mi-a tinut mintea ocupata si nu ti-am simtit lipsa atat de mult. Cand aveam ocazia, ma mai interesam de tine. Iti mai verificam profilul pe facebook sau mai intrebam un prieten. In timp, insa, am inceput sa iti simt lipsa tot mai mult, si cu fiecare zi ce trecea dorul se accentua. Asa am realizat ca nici chiar despartirea asta nu m-ar putea face sa te uit. Esti mereu cu mine. Oriunde merg si orice fac, te vad in fata, te am in inima, te simt in vene. Nu trece zi fara sa ma gandesc la tine. Din contra, cred ca tocmai distanta asta amplifica orice urma de iubire pe care ti-o port. E genul ala de iubire in care, daca tu ai nevoie de 1 leu si eu am 1000 lei, pastrez eu leul ala si iti dau tie 999, doar ca sa stiu ca esti bine.
De aceea ma aflu aici, acum, singura. Mi-am sacrificat fericirea, am sacrificat timpul pe care il puteam petrece impreuna, ca sa fac aia 999 lei. Pentru tine. Pentru noi. Pentru un viitor mai bun.
Si ma intreb, oare, cine mai simte ca mine?Sigur suntem multi. Pentru ca Dinamo inseamna sentimente aparte. Pentru ca suntem unici. Pentru ca cine sare este caine si pentru ca cei ce sunt dinamovisti niciodata nu sunt tristi. Pentru ca te iubim fara regrete si daca cineva ne intreaba ce avem pe lume noi le vom spune ca ne-avem pe noi si avem Dinamo!
Pentru ca inca te avem si nu vrem sa te pierdem. Viitorul tau e in mainile noastre si viitorul nostru e pe terenul tau. Suntem aici pentru tine. Iar impreuna nu suntem doar puternici, suntem de neoprit.
P.S. Draga Mos Craciun,
Anul asta nu am nevoie de nimic de la tine, imi voi cumpara singura. Pentru ca da, uneori banii aduc fericirea. Iar fericirea mea costa doar 48 euro.
Alege sa fii si tu fericit, durează un minut.
https://programddb.ro/
Caine, nu lasa Dinamo sa moara, caci o parte din tine va muri odata cu ea.
