Transferul lui Eddy Gnahore la FCSB a stârnit, firesc, foarte multe reacții în rândul dinamoviștilor. S-au scris articole, s-au purtat dezbateri și fiecare a încercat să explice sau să judece alegerea francezului. Eu cred însă că discuția importantă este alta.
Plecarea lui Gnahore ar trebui să fie, înainte de toate, o lecție pentru noi, suporterii. O lecție despre cât de mult valorează declarațiile din fotbal atunci când nu sunt susținute de fapte.
La un moment dat, Eddy spunea că, dacă va continua în România, o va face doar la Dinamo. Câteva luni mai târziu, a semnat cu FCSB. Nu este primul și nici ultimul jucător care spune un lucru și face altul. Tocmai de aceea cred că trebuie să învățăm să privim astfel de declarații cu mai multă rezervă. În fotbal există jucători care își susțin vorbele prin fapte și există jucători care nu o fac. În cazul lui Gnahore, răspunsul îl știe fiecare dintre noi.
Din punctul meu de vedere, acesta nici măcar nu mai este subiectul principal.
Problema lui Gnahore este a lui. Problema lui Dinamo este cu totul alta: cine îl înlocuiește?
Aici cred că ar trebui să fie întreaga noastră atenție. Da, Eddy va fi comparat cu ceea ce va face la FCSB. Este inevitabil. Fiecare evoluție a lui va fi analizată și raportată la ceea ce a făcut în tricoul lui Dinamo. Dar comparația cu adevărat importantă nu este între Gnahore și FCSB, ci între Gnahore și fotbalistul care îi va lua locul la Dinamo.
În momentul de față, această comparație nici măcar nu poate fi făcută.
Indiferent de opiniile fiecăruia, Eddy Gnahore a fost unul dintre cei mai importanți jucători ai lui Dinamo în ultimele două sezoane și jumătate. Chiar dacă noua filozofie de joc propusă de Nuno Campos nu părea să îl avantajeze în totalitate, influența lui asupra echipei nu poate fi contestată.
Astăzi, problema nu este că a plecat. Problema este că Dinamo nu i-a găsit încă un înlocuitor.
Mai mult decât atât, până în acest moment Dinamo nu a transferat niciun mijlocaș central. Singurul jucător adus cu perspectivă pentru viitor, Ianis Doană, a fost împrumutat la Timișoara, clubul păstrând o opțiune de răscumpărare. Este o mutare care poate avea sens pe termen lung, dar care nu oferă nicio soluție pentru sezonul care începe peste doar câteva zile.
Am spus-o de mai multe ori și continui să cred același lucru: dacă Dinamo își propune cu adevărat să se bată pentru primele locuri, atunci are nevoie de doi mijlocași centrali care să ridice nivelul echipei. Jucători despre care să putem spune fără ezitare că reprezintă un plus față de ceea ce există astăzi în lot.
Abia atunci vom putea vorbi cu adevărat despre o echipă capabilă să lupte pentru podium.
Poți avea fundași centrali valoroși, un portar sigur, atacanți precum George Pușcaș sau Mamoudou Karamoko și jucători creativi precum Cătălin Cîrjan, Musi sau Soro. Toată această calitate poate fi însă diminuată dacă mijlocul terenului nu oferă echilibru, nu recuperează mingea și nu le creează condițiile necesare pentru a-și pune în valoare calitățile.
Mai ales într-un sistem de joc mai ofensiv, rolul mijlocașilor centrali devine esențial. Ei trebuie să protejeze defensiva, să acopere spațiile și să asigure legătura dintre apărare și atac. Dacă acest compartiment nu este la nivelul obiectivelor asumate de club, întreaga construcție are de suferit.
De aceea, pentru mine, adevărata îngrijorare nu este transferul lui Eddy Gnahore la FCSB.
Îngrijorarea este că Dinamo intră în linia dreaptă înaintea noului sezon fără un mijlocaș central care să compenseze pierderea unuia dintre oamenii de bază ai ultimei perioade.
Sper ca această problemă să fie rezolvată cât mai curând. Pentru că, în acest moment, cheia sezonului nu este ceea ce va face Gnahore la FCSB, ci cine va prelua responsabilitatea pe care el a lăsat-o în mijlocul terenului.
