Ne apropiem de startul noului sezon, ceea ce inseamna ca si eu ma apropii de momentul in care voi fi, la fel ca si voi, alaturi de Dinamo in sezonul 2016/2017. Am evitat sa spun echipa de fotbal, deoarece cei care ne urmaresc activitatea, stiu ca un sezon alaturi de Dinamo cuprinde mult mai mult de atat, acoperim handbal, baschet, conferinte de presa, probabil si alte surprize din aceasta vara.
Recunosc ca la finalul lunii mai, cand s-a terminat si finala campionatului de handbal, am resimtit o oarecare oboseala mentala. Foarte multe meciuri pe parcursul acestui sezon, in care am trait multe clipe deosebite, bucuria de a-ti invinge rivala, dar si dezamagiri crunte, precum si drame in adevaratul sens al cuvantului. A fost un an „cu de toate”, inceput cu speranta, pentru prima data fiind pe gazonul stadionului Dinamo, din postura de jurnalist acreditat. Pornind acest proiect de la zero practic, doar de la o idee, a reprezentat acel meci cu CSU de pe teren propriu, un moment emotionant pentru mine, fiind clipa cand am putut sa asist indeaproape la spectacolul PCH, sa simt din exterior, la doar cativa metri, pasiunea Peluzei.
Aceasta poza are o insemnatate aparte pentru mine, deoarece semnifica si pentru mine un nou inceput, atunci am renuntat la locul din tribuna de la masa presei si sa incerc sa ofer fanilor dinamovisti imagini care poate nu le puteati regasi in alte parti. De regula fotografii de la marginea terenului se concentreaza mai mult pe ceea ce se intampla in teren si nu in tribune. Pe mine ma interesa, ca om venit de acolo, dintre voi, sa surprind meciul din tribune. Ma gandeam inainte de acel meci, oare voi avea sansa sa surprind momentul in care Dinamo va deveni campioana, ori atunci cand jucatorii vor ridica vreun trofeu deasupra capului? Optimismul era mare desigur, dar parca imaginea aceea nu se contura cu adevarat. Nu mi-as fi putut imagina ca sezonul echipei de fotbal se va incheia cu Rotariu ratand penalty-ul decisiv si fanii dinamovisti, mult prea incercati in acea perioada, din nou in lacrimi. Aceiasi fani, care personal mi-au dat puterea necesara sa pot tine acel discurs in fata lor, la ceremonia de ramas bun al lui Patrick Ekeng. Total nedrept, sa suferim atat de mult.
Insa Dinamo este mult mai mult decat un club, am inteles poate mai bine ca niciodata, cat de mult inseamna fanii pentru aceasta echipa si cat de mult pot ajuta ei. Am vazut ce inseamna sa stai pe marginea gazonului cu 1000 de fani in tribune, un sentiment neplacut, de nepasare, probabil resimtit si de jucatorii din teren, dar si adrenalina cand vezi peluza plina cu o jumatate de ora inainte de meci. Cel mai recent exemplu ar fi finala de la handbal, atunci cand un seceta a luat sfarsit in finala dramatica cu CSM, in care fanii dinamovisti au fost extraordinari si au purtat cu adevarat echipa spre titlul atat de asteptat.
Sezonul acesta a marcat continuare colaborarii cu echipa de handbal, ai nostri dulai au devenit campioni. A fost un sezon in care Dinamo a fost vioara intai si regretul meu ar fi ca o buna parte din sezon, fanii dinamovisti nu au putut asista la o buna parte din meciuri in sala Dinamo. Din fericire, bine ca in play-off am putut fi alaturi de dulai, altfel deznodamantul ar fi fost altul. Deasemenea, am putut intalni oameni de mare calitate la echipa de baschet, un proiect extrem de frumos se dezvolta acolo si vreau sa vad baschetul dinamovist in prim plan, acest sport are un potential enorm, asa cum am mai spus in diferite randuri.
Sunt nerabdator sa inceapa noul sezon, sa simt din nou acel strigat de lupta din partea fanilor dinamovisti, sa aud urletul de bucurie la golurile marcate de ai nostri caini, sa ma intalnesc cu voi, cei pe care ii consider prieteni si care sunteti alaturi de echipa, indiferent de rezultate, vreme sau stadion. Abia astept sa fiu din nou alaturi de echipa de handbal, de ai nostri campioni, sa ii vedem in Champions League, sa ii vedem evoluand pe dulai in cea mai importanta competitie intercluburi. Deasemenea, sunt nerabdator sa asist la cresterea proiectului „Red Power is back”, un colectiv deosebit, care pune multa pasiune si incearca sa duca aceasta echipa acolo unde ii este locul formatiei ce are cele mai multe titluri de campioana.
Indiferent de sport, am suferit, ne-am bucurat impreuna, probabil acelasi lucru il vom face si in acest sezon,cine stie ce ne mai rezerva soarta, dar la final probabil din nou vom spune „Abia astept sa inceapa noul sezon”. Si o facem din dragoste pentru culori!
