Finalul meciului de la Sibiu mi-a adus aminte de ce mă simt mereu atât de bine printre căinii noștri, în ciuda supărării date de joc și re rezultat, suporterii au fost incredibili.
Cu 12-13 minute înainte de finalul meciului, am plecat să montez laptopul pentru emisiunea de după meci, atfel încât să pot intra în direct imediat ce arbitrul fluiera finalul meciului.
Din zona media a stadionului de la Sibiu, partea interioară, se vede prin geam ce se întâmplă în teren, și se aud din când în când tribunele. La un moment dat, înainte că arbitrul să fluiere meciul, unul din jurnaliștii sibieni prezent la meci, a intrat în încăpere, ma recunoscut, mi-a spus:- Eu nu sunt dinamovist , tatăl meu este și vă urmărește pe Youtube, dar ce pot spune este că suporterii vostrii sunt absolut fabuloși, incredibil cum pot canta la finalul unui asemenea meci și cum se pot manifesta.
Într–adevăr meciul a fost unul pe care trebuie să îl uităm repede, sunt multe și nu tocmai bune de spus după un asemena meci, dar voi cănilor din tribune ați fost absolut fabuloși.
Modul demn în care ați știut să acceptați aceasta înfrângere, felul în care ați reprezentat Dinamo de acolo din peluză sau tribune, alegerea încurajărilor în locul binemeritatelor „apostrofrari” m-au făcut să mă simt iarăși mândru de voi.
Sper ca accidentul de astăzi să nu se mai repete, iar cei din teren să înțeleagă că Dinamo înseamnă onoare prin luptă , putem accepta mai ușor o înfrângere decât o atitudine lipsită combativitate ca astăzi.
Nu plecăm cu capul în pământ de la Sibiu, iar asta se datorează celor din tribune, celor de pe teren le transimit doar să lupte.
Luptați domnilor, noi iubim Dinamo necondiționat dar voi aveți datoria să luptați!
HAI DINAMO!
