Dinamo continuă campania de transferuri, iar cea mai recentă mutare este Diogo Pinto, portughezul în vârstă de 27 de ani care a evoluat în ultimii trei ani pentru Olimpija Ljubljana, în prima ligă din Slovenia.
Este un jucător interesant, cu experiență inclusiv în cupele europene. În sezonul precedent, Pinto a reușit chiar o triplă în preliminariile Champions League, în partida cu Inter Club d’Escaldes.
Există însă și un semn de întrebare firesc în privința formei sale de moment. În ultimele șase luni, portughezul nu a mai evoluat pentru formația slovenă. Ajuns la final de contract și fără să accepte propunerea de prelungire, acesta nu a mai fost inclus în lot și s-a limitat la antrenamente.
Din informațiile pe care le-am primit, Pinto a avut în iarnă inclusiv o ofertă din Turcia, însă transferul nu s-a mai concretizat. Prin urmare, este greu de spus când va putea ajunge la nivelul necesar pentru a evolua la intensitate maximă. Este pregătit din punct de vedere fizic, dar una este să te antrenezi și cu totul altceva să ai ritm de joc.
Dincolo de situația individuală a lui Diogo Pinto, transferul său scoate însă în evidență ceva mult mai important: Dinamo își completează lotul.
Dinamo nu mai are doar 12-13 soluții
Aici cred că este diferența majoră față de sezonul trecut.
Atunci vorbeam, în multe momente, despre 12-13 jucători pe care Željko Kopić se putea baza cu adevărat. Orice accidentare sau suspendare a unui titular crea imediat o problemă. Uneori era nevoie de improvizații, alteori diferența dintre titular și soluția de rezervă devenea evidentă.
Nuno Campos se află acum într-o situație total diferită.
Dinamo are patru fundași centrali, trei variante pentru postul de fundaș dreapta, două pentru flancul stâng și patru mijlocași centrali. În zona ofensivă există deja cel puțin cinci jucători care pot evolua în spatele atacantului, iar variantele din avanposturi sunt, la rândul lor, mai numeroase.
Și campania de transferuri nu este neapărat încheiată.
George Pușcaș nici măcar nu este încă o soluție imediată, iar Dinamo își dorește să mai aducă un atacant. La finalul perioadei de mercato, Nuno Campos ar putea avea la dispoziție un lot numeros și, mai important decât atât, un lot echilibrat.
Pinto nu trebuie să fie titular pentru ca transferul să fie util
Nu cred că Diogo Pinto vine la Dinamo pentru a deveni automat titular. Nu mă aștept neapărat să fie un fotbalist cu peste 2.000 de minute în acest sezon.
Și poate că nici nu trebuie să fie.
Un lot puternic nu înseamnă doar 11 titulari foarte buni. Înseamnă 18-20 de jucători care pot intra fără ca nivelul echipei să scadă dramatic.
Pinto poate fi exact un asemenea fotbalist. O soluție pentru rotație, un jucător care poate intra de pe bancă și care îi oferă antrenorului o variantă în plus atunci când programul, accidentările, suspendările sau forma sportivă cer schimbări.
Dinamo se pregătește pentru un sezon lung. Vorbim despre peste 40 de partide în campionat și, sperăm, despre un parcurs cât mai lung în Cupa României. În total, sezonul poate trece de 45 de meciuri.
Nu poți aborda un asemenea program cu 12-13 fotbaliști.
Una dintre marile diferențe față de sezonul trecut
Din acest punct de vedere, transferul lui Diogo Pinto confirmă strategia din această vară.
Dinamo nu a căutat doar să îmbunătățească primul „11”, ci și să elimine golurile din lot. Să existe concurență. Să existe două variante pentru fiecare poziție. Să nu mai apară situația în care absența unui titular obligă staff-ul să improvizeze.
Accidentările vor apărea. Suspendările vor apărea. Vor exista jucători ieșiți din formă și momente în care Nuno Campos va avea nevoie să rotească echipa.
Diferența este că, de această dată, soluțiile pot veni de pe bancă, nu din improvizații.
Diogo Pinto se înscrie perfect în această idee. Poate că nu va fi vedeta campaniei de transferuri și poate că nu va fi titular meci de meci. Dar poate deveni una dintre acele piese care, pe parcursul unui sezon lung, își demonstrează utilitatea.
Iar dacă Dinamo își propune să intre cu adevărat în bătălia pentru Top 3, acesta poate fi unul dintre marile argumente ale sezonului: un lot echilibrat, numeros și fără minusurile evidente pe care le-am văzut în stagiunea precedentă.
Pentru prima dată după mult timp, atunci când va lipsi un titular, întrebarea nu va mai fi „pe cine improvizăm?”, ci „pe cine alegem de pe bancă?”.
Și diferența dintre cele două întrebări spune foarte multe despre progresul făcut de Dinamo.
