Analiza tactică a meciului cu Botoșani vine din motive subiective (programul personal) și obiective (emoția de după meci a fost mare și la mine) puțin mai târziu decât cea din prima etapă. Poate e mai bine așa, vine mai repede meciul cu Oțelul după ce citești rândurile de mai jos.
Să începem cu începutul. Așezările tactice:
Dinamo: 4-3-3 pe foaia de joc, similar cu jocul precedent însă Dinamo a fost fluidă pe faza de construcție, oferind momente de 3-3-4 și 2-3-5 cu Sivis urcat peste Ilaș și Armstrong intrând în centrul apărării botoșanene.
Botoșani: 4-2-3-1 pe foaia de joc, flexibilitatea vine din faptul că Bodișteanu avea rol liber (similar cu Cirjan) și transforma Botoșaniul în 4-2-1-3 sau 4-2-4.
Am scris dupa meciul cu Csikszereda că ciucanii au oferit o mostră de posibile instrucțiuni tactice pentru echipele ce o vor înfrunta pe Dinamo în acest sezon. Și, observ că nu m-am înșelat. La fel ca ciucanii, băieții lui Leo Grozavu au venit cu o idee simplă, dar bine antrenată: să blocheze axul central al lui Dinamo, mai ales când fundașii centrali ai câinilor aveau mingea la picior.
Tot atunci am scris că Dinamo devine mai directă, aproape șmecheră. Vrei să blochezi pasele pe centru? Okay, soluția de ieșire este prin fundașii laterali. Dacă nici așa nu merge, Dinamo din acest sezon e mai pragmatică, și sare o linie de construcție cu o pasă lungă spre mijlocașii de bandă.
Dinamo are un stil de joc bine pus la punct dar nu e naivă și nu caută să forțeze doar de dragul paselor pe jos scurte. Dinamo a profitat și de faptul că Botoșaniul se concentra pe zona centrală, unde Enzo Lopez și Bodișteanu căutau să blocheze pasa pe mijlocași iar Mitrov și Mailat erau atenți tot la acest aspect, ceea ce ânsemna că Opruț și Sivis erau la o distanță sigura de adversar și puteau primi mingea confortabil.
Aici e important de înțeles un aspect important pentru contextul echipei. În sezonul precedent Dinamo a surprins (pe cam toată) lumea cu jocul său de pase dezinvolt și abilitatea de a controla mijlocul terenului prin schimbări rapide de poziție de exemplu dacă Cirjan era marcat om la om, cobora între fundași și urca Milanov/Olsen în locul său, daca Gnahore era între fundașii centrali Cirjan venea să ofere pasă scurtă și tot așa. Era o strategie simplă la vedere, dar greu de pus la punct cu multe ore la Săftica petrecute pentru ca acest trio să fie unul din cele mai bune din Superliga.
Problema este că anul acesta adversarii știu ce vrea Dinamo să facă, care e setarea de bază a echipei și sunt mai bine pregătiți să o contracareze. Spațiile din teren însă nu dispar, doar se schimbă locația lor. Acum, cel puțin din ce am observat în primele doua etape, echipele cedează controlul pe flancuri pentru protecție suplimentară în zona centrală.
Revenind la meciul cu Botoșani, acest lucru a fost evident cu vârf și îndesat pentru Ilaș mai ales, care a fost foarte des prins ântre Armstrong și Sivis.
Mingea odată ajunsă la Gnahore/Kyriakou iși găsea drumul repede fie la Opruț fie la Sivis care creeau superioritate pe partea lor de teren pentru că nici Mitrov nici Mailat nu ajutau prea mult pe faza defensivă. Dacă la Mailat pot suspecta o indicație tactică, Grozavu probabil anticipând că Dinamo nu va urca ambii fundași laterali în aceeași fază și vrând astfel să profite de viteza și tehnica lui Mailat pentru contraatacuri, la Mitrov nu prea înțeleg logica. Ori a primit aceleași indicații tactice ca Mailat și astfel moldovenii au făcut un bluff unde lăsau 3 de-ai lor (Enzo Lopez, Mailat și Mitrov) vs Mărginean, Boateng și Opruț practic 3 contra 3, ori Mitrov l-a chinuit pe Ilaș degeaba și nu și-a îndeplinit sarcinile defensive. Cert este că Sivis a avut autostradă pe acea bandă iar Armstrong s-a distrat cu Ilaș în dueluri 1 contra 1, trăgându-l adesea în centru pe tânărul fundaș botoșănean.
Personal cred că acest meci a arătat cel mai bine ce vede Kopic (și orice antrenor) în Sivis. Un jucător cu plămâni, care centrează bine și are răutatea aia de a se apăra. Nu doar că a scos un gol ca și făcut, dar a avut multe alte intervenții pe lângă faza lui Mailat în care face risipă de efort pentru a oferi ajutor defensiv.
Cu cât adversarii vor bloca centrul mai mult, cu atât Sivis și Opruț vor fi mai prezenți la costrucție și îi vor oferi lui Dinamo o noua dimensiune de a porni faza ofensivă.
Cum construiește Dinamo când centrul e aglomerat?
Creează zone de teren unde supra aglomerează, pentru a elibera astfel partea opusă. Jucători precum Kyriakou, Mărginean și Cristi Mihai joacă un rol important în acestă nouă abordare. Diagonalele care schimbă partea au fost deja folosite de acești jucători în Polonia și primele doua etape, semn că se lucrează cu spor.
Ocazie 1: Kyriakou centreaza pentru Musi
Centrul fiind închis, Dinamo putea centra în careu de unde la bara a doua venea jucătorul liber (Musi mai sus, care a și avut o ocazie de genul în startul meciului din pasa lui Kyriakou). Observați cum Musi rămâne liber pentru că Dinamo supra aglomerează careul și atrage jucători pe partea lui Cirjan, unde e un 3 contra 2 cu Aldair și Ilaș.
Pe parcursul meciului Botoșani a încercat să atace repede pe culoarele libere, mizând punctele puse în joc doar pe această carte. Per total, jocul de posesie al lui Dinamo forțează adversarii să aleagă una din cele doua opțiuni la îndemână. Ori faci pressing și încerci să recuperezi mingea sus și să controlezi meciul astfel (precum FCSB și probabil alte echipe ce vor spera la playoff) ori încerci să te închizi, să forțezi Dinamo să aducă oameni cât mai sus și să profți de contraatacuri. Nu e treaba mea să spun care strategie e mai bună, dar sper că prin acest material mai multă lume va înțelege că nu există tactică fără riscuri, iar eu personal mai degrabă aș vrea să văd o echipa care își propune să domine.
Ocazie 2: Oprut il gaseste pe Gnahore la bara a doua
Scenariu similar cu primul video, doar partea se schimbă. Acum Opruț centrează, după ce Musi a atras 3 (!!) jucători ai Botoșaniului iar Gnahore e liber la bara a doua, Bodișteanu fiind prea departe de zona centrală pentru a-l lăsa pe Ilaș să se uite în spate și să se informeze.
Mă aștept ca multe din echipele considerate mai puțin valoroase să abodreze meciurile cu Dinamo în nota Botoșaniului.
În încheiere aș vrea să explic de ce sunt optimist și nu mă sperie acest început.
1. Dinamo a creat ocazii, i-a lipsit golul. În lumea fotbalului asta este un lucru bun, pentru că e mai ușor să înscrii când creezi decât să nu ai idei pentru a crea oportunități. În analiza de performanță e mai alarmant să nu creezi ocazii decât să ratezi/nu înscrii destul în primele două etape.
2. Fazele fixe sunt mai bune. Atât Kyriakou cât și Armstrong bat bine fazele fixe. Nu e deloc lucru puțin și se va vedea acest aspect pe durata sezonului. Un plus pentru Armstrong îl reprezintă și munca pe fază defensivă. Îl ajută pe Sivis, iar adversarii vor avea mult de furcă să creeze superioritate pe acel flanc. Rămân cu o întrebare la care probabil (aproape sigur) s-au gândit și cei din staff.
Cornerele pe colțul lung sunt o idee bună în Superligă, apărările tind să facă marcaj om la om pe careul de 6 metri și zonă în restul careului mare, sau marcaj zonal pe toată suprafața. Astfel, centrare la bara a doua pentru o re-centrare (pasă) la bara întăi produce mari probleme apărărilor pentru că fundașii trebuie să se uite și după minge și după potențialul adversar. Aproape am înscris dintr-o astfel de fază. A lipsit doar 1 metru ca Pop să atinga mingea. Așa că mă întreb, oare nu e mai potrivit Boateng la bara a doua și Karamoko/alt jucător înalt care atacă bara întăi tocmai pentru a maximiza aceste cornere?
3. Sivis pare că începe să formeze o relație de joc bună cu Armstrong. Mă aștept ca Sivis să termine sezonul cu 5 assisturi, dacă nu mai multe.
4. Gnahore nu mai e cel din sezonul precedent. Mă refer ca poziție în teren, poate de aceea unii se alarmează că cipriotul Kyriakou nu e Olsen. Da, nu e Olsen pentru ca acum cipirotul este mai defensiv decât Olsen, iar Gnahore urcă mai mult. Personal mă bucură această modificare, cel mai bun pasator al nostru (dacă nu din ligă) are libertate mai mare în ultima treime. Golul cu ciucanii e doar începutul cred eu.
5. Karamoko a fost bătăios și golul (anulat) al lui Cirjan e posibil tocmai pentru că francezul e puternic și tehnic. Are unele carențe precum preluarile cu spatele la poartă, dar pentru mine e de bun augur că este bătăios și știe să dribleze adversarii. Mai e de lucrat la pozițiile în care preia mingea și jocul de pivot, dar semnele sunt bune. Un jucător de bandă cu dorință și tupeu care va crește sub Kopic și va fi mai bun pe măsură ce coechipierii se cunosc mai bine.
Eficiența lui Dinamo în fața porții este de așteptat să crească o dată cu revenirea lui Perica și integrarea lui Karamoko și Armstrong, dar este deja un plus faptul că aceștia, alături de Musi, contribuie la crearea de ocazii. Golurile vor veni.
Pentru mine, Dinamo arată okay. Ținând cont de context (plecări-veniri în poziții cheie) eu cred că e de admirat cum s-au integrat deja jucătorii noi în stilul echipei. Pentru fanii mai pesimiști, le readuc aminte două aspecte. Unul, Dinamo a fost luată de sus la începutul sezonului precedent tocmai pentru că abia evitase retrogradarea la baraj. Sezonul acesta s-au schimbat lucrurile, Dinamo e echipă de playoff cu pretenții mai mari. Adversarii vor juca ca atare. Doi, Olsen a venit abia în septembrie. Ce vreau să spun cu asta e că e posibil să vină și în acest an un jucător transformațional mai târziu. Sau, unul din cei adusi deja poate face un sezon remarcabil. Important e că acești jucători joacă cu o idee clară de dominare a balonului și adversarului prin posesie iar în fotbalul autohton nu sunt multe echipe ce se pot lăuda cu asta.
La final, vă las cu cuvintele unuia dintre cei mai mari antrenori din istoria fotbalului (de la care Bielsa, Guardiola și Mourinho au preluat idei) și care a spus lucrurile simplu și frumos:
,,Marile echipe din istoria fotbalului au un lucru în comun, indiferent de perioada despre care vorbim și ce tendințe tactice erau la modă. Marile echipe controlau terenul (spațiul) și mingea. Când ai mingea, controlezi și dictezi jocul, când te aperi controlezi spațiul”- Arrigo Sacchi
Dinamo începe să controleze jocul, devine din ce în ce mai bună în a controla spațiul iar asta nu poate decât să mă bucure și să îmi dea speranță.
 și obiective (emoția de după meci a fost mare și la mine) puțin mai târziu decât cea din prima etapă. Poate e mai bine așa, vine mai repede meciul cu Oțelul după ce citești rândurile de mai jos.){kind=link}