Anul acesta părem mai aproape ca oricând de a ne adjudeca un nou trofeu, chiar unul în premieră absolută, Cupa Ligii.
Iată matematica simplă a unui brand, matematica fericirii : 18+13+2=33 , apoi 33+1 și s-ar însuma 34 de trofee interne pentru Dinamo. O cifră frumoasă și o piesă nouă adăugată la o colecție, la un tezaur care sperăm să înceapă din nou să crească. Și dacă tot am amintit de cifre dacă vom câștiga această finala vom ajunge la cea de-a 24 a victorie în 44 de partide în acest sezon la care se adaugă 10 remize și 10 înfrângeri.
Și de ce nu, la golaverajul general 74-48, să adăugăm puțină rezonanță, 78-48. Însă pentru această Cupă a Ligii avem 90 de minute de tras contra incomodei trupe a șugubățului Ionuț Popa. La prima vedere ar putea părea un meci facil, dar nu-i așa. Primul argument ar fi faptul că antrenorul Timișoarei nu are in palmaresul carierei nici un trofeu și asta poate fi o ambiție în plus pentru el și care ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe premianții lui Contra. Locul 3 în campionat , înseamnă podium ei fiind deci premianți . Acest Popa a făcut pentru Timișoara aproape cam același lucru pe care l-a făcut Contra pentru Dinamo.
Și nu e prima echipă la care dovedește că e meseriaș. Deaceea pentru a nu avea probleme cu buturugi mici e suficient să nu ne consideram un car prea mare. Ce ne poate face să ratăm acest trofeu ? Relaxarea și poate ghinionul. Dar ca să scapi de ghinion e destul să încetezi a umbla după noroc. Și Cosmin Contra a reușit să-i învețe pe jucătorii dinamoviști descântecul pentru ghinion : munca. Munca și colegialitatea, atât pe teren cât și înafara lui. În acest meci exact de aceste lucruri se va izbi echipa noastră.
De o Timișoară construită pe ideea că munca poate compensa cu succes valoarea și talentul limitat și care datorită acestei filosofii simple va scăpa cu siguranță de matineu. Putem fabula mult, dar realitatea spune că nu ne putem aștepta ca Nistor să fie depășit de bătrânelul Croitoru sau Henrique să-i strice lui Nedelcearu sfârșitul poate al celui mai bun sezon al său în tricoul lui Dinamo. Apoi Bărbuț să-i strice visul lui Steliano Filip, care mai nou e un vis italian.
Antun Palici- Fucek. Poate fu polonez dacă e să dăm crezare zvonului că ar fi ofertat de Lech Poznan. Și comparațiile pot continua dar ne oprim la Hanca care începe să nu poată fi comparat sperăm noi că nici cumpărat. Și dacă îl pomenim aici și pe Poparadu, un jucător obscur probabil, poate fi el o armă letală ? Nu cred .
Dar poate fi o piesă componentă a unei arme letale asamblate de Popa și care ne poate răpune dacă lăsăm garda jos. Nu trebuie decât să fim câini , in tribune, în teren , și pe marginea lui . Antrenorul nostru va ști cum să-i motiveze dar rămâne valabilă ideea acelei mentalități rudimentare a jucătorului român care iese la suprafață când ți-e lumea mai dragă. Contrar acestui fapt , ca o excepție ce confirmă regula in cel mai recent neplăcut moment al nostru când acel neica nimeni , Zlatinski, ne făcut poate sa pierdem un campionat.
Tocmai atunci când trebuia să tragem de timp românește , să ne apuce cârceii , să stăm pe jos , noi am lăsat mingea să se învârtă in zone periculoase. Va fi o luptă surdă Dinamo-Afc Poli . Ei vor face un tiki-taka fără minge in primii 30 de metri așteptând să le oferim breșe pentru a scăpa pe contraatac.
Vor fi faze fixe și mingi pe sus deaceea ne punem toată nădejdea în Adam Nemec și el sigur nu ne va dezamăgi. Ar fi păcat să nu sărbătorim ceva nici anul acesta. Toate armele sunt pregătite pentru ca acest trofeu să poposească în vitrina clubului Dinamo. Sperăm ca mingea să lunece lin pe firele de iarbă și să se oprească ușor în plasa porții , măcar de 4 ori. Apoi la final să facem ceva ce demult n-am mai făcut : o poză cu căpitanul lui Dinamo ridicând o cupă deasupra capului. Și galeria să cânte din nou : Să vină Cupa, să vină Cupa, să vină Cupa în Ștefan cel Mare… !!! D.D.B.
loading...
