Preambul:
„Gloria este umbra virtuții; se mișcă împreună cu ea; niciodată nu o precede.” – Cicero
În veșnica reîntoarcere a anotimpurilor sportive, sosește din nou primăvara dinamovistă. Un nou ciclu începe, unul marcat de sărbătoarea renașterii pentru acest templu al performanței umane, Dinamo București, care nu este doar un club, este o expresie a luptei agonistice, a atingerii areteului prin excelență sportivă.
La 76 de ani de viață, Dinamo rămâne una dintre formele ideale ale spiritului competitiv. Trupele sale de atleți care au fost și vor fi de-a pururea mândria clubului, încarnează virtuțile agonale – curaj, forță, perseverență. Culorile alb-roșii ale clubului emană o aură specială, ca o cascadă de lumină reflectată pe lama bine ascuțită a unei săbii antice.
Dar dincolo de strălucirea titlurilor, se ascunde o poveste mai profundă – aceea a unei permanente căutări a limitelor umane. Pentru că Dinamo nu s-a mulțumit și nu se mulțumește cu trofee efemere, ci caută să atingă vârfurile absurdului – acel vârf solitar înspre care aspiră marii câștigători.
Fiecare nouă provocare este o teză ce dezbină liniștea.
Dar din contradicția eșecului, naște antiteza – determinarea aruncată în luptă. Dialectica se împlinește în sinteza unui nou succes, mai glorios ca niciodată. Acesta este dansul veșnic al ciclului dinamovist.
Străluciți campioni au îmbrăcat culorile sacre, mari ființe ce par a fi niște zei coborâți din Olimp, nume ce răsună precum cântece ale renașterii. Nu-i amintesc aici din teama de a nu omite pe cineva, fiecare dintre sportivii noștri iubiți meritând cu prisosință a fi amintiți. Fiecare dintre ei s-a desprins din tiparul mediocru pentru a deveni o expresie unică a idealurilor dinamoviste.
Prin ei, Dinamo a devenit un cult al supraomului sportiv. Un centru radiant din care emană forța interioară ce sporește rezistența omului pentru autodepășire. Orice obstacol, oricât de absurd, poate fi învins prin focul ce arde nestins în piepturile dinamoviștilor.
La 76 de ani, Dinamo este tânăr, tânăr ca o rază desprinsă din soare. Pentru că spiritul ce-l animă este unul etern, mereu reîntors, mereu renăscut în ritualul fiecărui meci, al fiecărei întreceri. Oricâte obstacole i s-ar pune în cale, Dinamo va rodi mereu noi și noi campioni, pentru a reîmprospăta seva vieții prin exemplul propriilor reușite.
În Dinamo, suporterii nu sunt simpli privitori. Ei sunt parte integrantă din cultul eroic al sportului, sunt adevăratele lame ale săbiilor ce taie prin încrâncenarea luptelor.
Galeriile dinamoviste vibrează într-o unică frecvență pasională cu terenul de joc. Fiecare victorie sau înfrângere este trăită ca un fior al devenirii, ca o nouă poartă spre desăvârșirea existențială.
Pentru un simplu muritor, 76 de ani ar putea părea vârsta senectuții. Dar pentru Dinamo, această cifră reprezintă tinereția robustă, atlasul de mușchi bine întăriți după atâtea cicluri de luptă. Vârsta asta este doar priveliștea către un nou început, un nouveau commencement, așa cum ar spune Nietzsche.
Căci Dinamo nu rămâne statornic, ci se reînnoiește la nesfârșit în propriile lui flăcări. Arde tăciunii trecutului pentru a se regenera din cenușă, asemenea unei noi națiuni reînviate. Fiecare nou deceniu ce se scurge îi zugrăvește o nouă mască, un altfel de chip pentru a reîmprospăta veșnicia.
Astăzi, când spunem „La mulți ani, Dinamo București!”, celebrăm nu doar un număr, ci spiritul nemuritor al unui club care a învățat să trăiască în alb și roșu. Asta pentru că Dinamo București nu este doar un club, este o filosofie de viață.
La mulți ani, Dinamo București! 🎉⚪️🔴
La mulți ani de reîntoarceri eterne pe culmile excelenței sportive!
La infinit de cicluri viitoare de înfruntări și bătălii câștigate prin forța inepuizabilă de autodepășire! Pentru că tu nu ești un club, ci un ideal nemuritor. Nu poți fi cuprins de cifre sau aniversări, căci a te defini ar însemna a te ucide. Tu ești cel care definește, cel care dă viață și sens aspirațiilor umane prin exemplul propriei tale existențe agonistice.
Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât! ⚪️🔴
