joi, iunie 12, 2025
AcasăEditorialDINAMO... 77 DE TREPTE SPRE ETERNITATE

DINAMO… 77 DE TREPTE SPRE ETERNITATE

Există momente care nu pot fi povestite. Doar trăite.

Și există cluburi care nu pot fi înțelese. Doar iubite. Dinamo nu este o entitate sportivă, nici o simplă echipă de fotbal, nici măcar un club polivalent de elită. Dinamo este o geografie afectivă. Un continent aprins pe harta inimii. O rădăcină care sapă până la sânge și urcă de fiecare dată, înapoi către lumină.

Există cluburi. Și există Destin. Dinamo nu s-a născut ca o echipă, ci ca o chemare. Nu a apărut pentru a juca, ci pentru a scrie. Nu pagini… Tomuri. Nu meciuri… Poeme.

În 77 de ani, Dinamo n-a trăit în ani. A trăit în intensități. În bătăi de inimă. În oftatul tribunelor. În murmurul metalic al plaselor scuturate de goluri.

Dinamo este o poveste spusă în șoaptă la urechea istoriei, dar rostită cu glas de tunet în piepturile suporterilor.

Nu poți să vorbești despre Dinamo fără să îți lași fraza să curgă ca un fluviu care rupe diguri. Căci Dinamo nu se poate povesti liniar. E o încrengătură de trăiri, o peliculă cu zeci de pelicule în ea, un film alb-roșu proiectat pe retina unei țări care a învățat să creadă. Să iubească. Să moară și să reînvie.

A fost odată ca niciodată un club care nu avea nevoie de basme, pentru că le scria pe teren. Cu Dumitrache, Lucescu, Nunweiller, Augustin, Dudu Georgescu, Rednic, Andone, Lupescu, Lupu, Prunea, Dănciulescu. Și, deasupra tuturor, cu Dinu. Cornel Dinu. Când Dumnezeu și-a dorit un intelectual pe gazon, l-a trimis pe Dinu. Un bărbat care te intercepta mai întâi cu privirea și apoi cu alunecarea. Și când a fost nevoie de o inimă să devină simbol, a ales-o pe a lui Cătălin Hîldan. Și nu i-a cerut-o. I-a luat-o.

Dar Dinamo n-a fost niciodată doar fotbal. Dinamo a fost zbătarea mușchiului în bazin, arcul întins până la sângerare, săritura peste limitele firii, efortul mut al halterofilului care ridică o țară întreagă deasupra capului. Dinamo a fost întotdeauna un Olimp românesc, unde sportivii au fost dincolo de campioni, niște zei trecători prin lume.

Și totuși, nicio legendă nu scapă de blestemul prăbușirii. A fost o vreme când s-au stins reflectoarele. Când tăcerea s-a așezat peste tribune ca o pătură umedă de uitare. Când numele Dinamo era rostit cu tristețe. Cu revoltă. Cu neîncredere. Dar tocmai atunci a venit minunea.

Pentru că Dinamo nu se teme de moarte. Dinamo este moartea morții. A știut să moară ca un campion și să renască fără milă. Din cenușa retrogradării s-a ridicat o fiară nouă, cu colții înfipți în viitor. O echipă tânără, înfometată, cu pași nesiguri dar cu ochii aprinși. Cu un trecut care apasă și cu un viitor care așteaptă. Dinamo nu s-a reîntors în Superligă. Dinamo s-a întors în suflet.

Și ce este mai viu ca un suflet? E ceea ce nu poate fi cumpărat. Nici distrus. Nici transformat în acțiuni sau datorii. Sufletul dinamovist s-a întors în tribune. În cântec. În piepturile suporterilor care nu cer, ci dăruiesc. Care nu negociază, ci iubesc.

Astăzi, la 77 de ani de la creare, Dinamo este mai viu ca niciodată. Nu pentru că are cele mai multe titluri, ci pentru că are cel mai sfâșiat imn în inimile celor care au crescut cu „victorie pentru culori”. Dinamo nu are doar istorie. Are un mit. Și miturile nu mor. Ele ard. Veșnic.

La mulți ani, Dinamo! Povestea ta nu se termină. Abia începe alt capitol.
Fii etern. Fii flacără. Fii acel ceva care nu moare niciodată.
Pentru că tu nu ești doar echipa noastră.
TU EȘTI NOI TOȚI! 🤍♥️

loading...
Articole similare

RADIO DINAMO PATREON

- Advertisment -spot_img

SUNTEM PESTE TOT

86,000FaniÎmi place
17,000AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Cele mai populare