Dinamo a înregistrat ieri, în deplasare, același rezultat ca în meciul de la Mioveni, contra celor de la FC Argeș, dar ce diferență enormă între cele două partide!
Dacă, înainte de meci, mă întreba cineva dacă aș fi mulțumit cu un rezultat de egalitate, i-aș fi spus că da, e acceptabil. Însă contează foarte mult maniera în care obții acel egal.
Dacă la Mioveni Dinamo s-a apărat bine și atât, ieri a fost un cu totul și cu totul alt film. Alb-roșii au fost net superiori celor de la Botoșani la majoritatea capitolelor. Au fost mai buni în teren, dar au plătit tribut unor ratări monumentale, iar doar neșansa a făcut să ne întoarcem fără cele 3 puncte din Moldova.
În timpul meciului scriam cronica acestuia și nu îmi aduc aminte un alt meci în care Dinamo să fi avut o frecvență atât de mare de faze periculoase. Nu vorbesc doar despre ocazii clare, ci și despre fazele în care doar ultima pasă sau șutul pe spațiul porții au lipsit.
La final am ramas cu un sentiment de frustrare, in special din cauza ratarii lui Perica, dar si cu multumirea ca jucam fotbal si ca este o adevarata placere sa urmaresti meciurile lui Dinamo.
Un punct în deplasare este acceptabil, mai ales pe terenul unei echipe foarte puternice în meciurile de acasă. Dar, mai mult decât atât, dacă jocul va fi la fel de bun pe viitor, am sentimentul că putem să ne batem cu șanse reale la titlu.
Ar mai fi ceva: ATACANT, domnilor! Putem fi cei mai buni, dar lipsa unui vârf cu calitate în fața porții ne poate costa puncte prețioase. Ar fi păcat ca toată munca de calitate depusă la echipă să nu beneficieze de toate condițiile pentru un obiectiv care părea un vis imposibil în ultimele sezoane.
HAI DINAMO!
