Cand a fost anuntat in vara faptul ca noul antrenor al lui Dinamo va fi Ioan Andone, am privit cu oarecare reticenta aceasta numire in functie.
Inca nu puteam sa imi scot din minte imaginea lui Andone din ultimul lui mandat in Stefan cel Mare, o clasare submediocra pe locul 6 si o finala de Cupa Romaniei pierduta in fata marilor rivali. Dinamo atunci dezamagea prin evolutiile oscilante, un joc batranesc, greoi, o defensiva oribila. Totusi, s-a considerat ca el este capabil sa duca mai departe munca inceputa de Mircea Rednic si avand in vedere nivelul scazut al campionatului, totusi puteam ajunge la un nivel de performanta decent.
Cred ca este corect de spus faptul ca nu poti scoate din context ceea ce s-a intamplat la nivel de conducere, toata strategia falimentara, prin aducerea de jucatori dupa startul sezonului, plecarea a trei oameni de atac in pauza competitionala. Insa nu explica faptul ca Dinamo de la bun inceput a avut o mare problema in exprimarea in teren. Asta m-a deranjat cel mai mult la Dinamo, faptul ca nu mi-a oferit aproape in niciun moment senzatia ca poate creste nivelul de joc, ca putem deveni acea echipa capabila sa domine un adversar, sa intoarcem un rezultat, sa fortam victoria pe final de joc, sa avem acele calitati ale unei echipe puternice. Asta a lipsit la Dinamo cu desavarsire si semnalele au fost inca de la primele partide. Iar faptul ca defensiva iar a fost punctul nevralgic, semnalele erau acolo, asa a fost si in ultimul mandat, asta s-a intamplat si acum.
Cornel Dinu remarca foarte bine, nu prea este normal ca o echipa sa schimbe atat de des sistemul de joc, sa nu ai o identitate a ta, sa treci atat de usor de la 4-3-3 la 3-4-3 sau 3-5-2, efectul s-a vazut la Chiajna, o echipa lipsita de orizont, incapabila sa isi creeze ocazii in fata unui adversar modest.
Victorile cu Steaua sunt deosebite, nu am nimic de comentat, insa exceptiile nu duc la performanta, constanta in evolutii bune si in victorii aduc trofee. Am spus-o si cu alte ocazii, indarjirea, ambitia din derby-uri nu poate fi replicata in alte dispute, in campionatul Romaniei ai derby-urile si celelalte meciuri. Acele meciuri castigate nu au facut altceva decat sa ne minte pe noi fanii, ca avem potential, Andone si-a salvat postul si noi am continuat sa credem.
Multe nu imi raman dupa acest mandat, doar dezamagirea de a fi vazut un antrenor care mi-a marcat copilaria, cum esueaza lamentabil pe banca echipei unde nu mi-as fi dorit sa il vad ca face asta. As vrea sa cred ca in urma acestui mandat se vor trage niste invataminte, in special de catre Ionut Negoita. Strategia falimentara din acest sezon a contribuit serios la acest insucces, poate daca ar fi fost un alt antrenor, am fi obtinut mai mult, dar nu cu mult mai mult, problema de fond ramane la Dinamo si acolo trebuie o schimbare. Putem schimba antrenori in continuare, problema ar fi ce le pui acestor tehnicieni la dispozitie si ce conditii le creezi. O definitie a nebuniei ar fi ca daca faci mereu acelasi lucru, sa astepti rezultate diferite. Negoita, nu poti astepta sa faci performanta continuand pe acelasi drum.
Nu stiu daca mai poate fi salvata prezenta in play-off, sincer nu stiu cat de important mai este in acest moment, trebuie ca Dinamo sa numeasca un antrenor capabil sa redea o identitate acestei echipe, sa redreseze corabia si faca acei jucatori sa evolueze precum o echipa. Am spus-o si in vara, imi mentin parerea, cel mai indicat in acest moment ar fi Cosmin Contra, un antrenor care poate face performanta si cred ca este nevoie de sange proaspat. In final, nu mai depinde de noi, este doar o parere, imi doresc teribil sa vad Dinamo ca poate juca si un fotbal de calitate, acolo trebuie sa fie punctul nostru de pornire si de aici sa inceapa cresterea noastra.
