Stiti ce imi place cel mai mult la fotbal? Ai mereu ocazia sa o iei de la capat. Fiecare vara aduce un nou inceput. Poate fi o continuare a sezonului bun de anul trecut, sau un „refresh” ca urmare a unui parcurs slab.
Dinamo, din pacate, se incadreaza in a doua categorie. De multi ani, fiecare nou inceput de sezon competitional ne ofera speranta unui viitor luminos. In fiecare vara, cainii trec peste dezamagirile adunate de-a lungul anului si incep sa spere: „Asta e anul nostru!” Pana acum, insa, odata cu trecerea etapelor, trecea si speranta iubitorilor de alb-rosu. Odata cu fiecare infrangere rusinoasa, odata cu fiecare punct pierdut, se pierde si credinta in performanta si deja apar resemnarea si gandul la urmatorul sezon. „Poate la anul…”
Astazi, la inceput de 2018 in anul fotbalistic, visam iarasi la un an maret. Si spun ca visam pentru ca de data asta suntem poate mai constienti ca niciodata ca sansele sunt mici, ca transferurile n-au impresionat deloc si ca lotul nostru abia de are valoare de play-off.
Imi place, totusi, ca ne bazam pe tineri. Pe tinerii nostri. Daca tot nu suntem in stare sa aducem jucatori valorosi care sa ne asigure titlul, macar sa crestem copiii astia. Poate in cativa ani ni-l vor aduce ei, asta daca nu-i vindem la prima strigare.
Daca batem astazi, va creste cu siguranta si nivelul de incredere al fanilor in aceasta tanara echipa, ceea ce implica si mai multa sustinere, de care jucatorii au mare nevoie.
Pana atunci, tot inainte cu Dinamo, pana cand speranta noastra va fi in sfarsit rasplatita. 
„Asta e anul nostru!”
