Despre Mircea Rednic si iubirea neconditionata

Editorial

Scris de:

Dinamo, sentimente aparte. Stim cu totii zicala si, intr-adevar, ceea ce simtim pentru culori difera de la un „caine” la altul. Am mai discutat despre asta in alte articole.


Dovada suprema de iubire alb-rosie poate fi definita insa mult mai simplu, in doua cuvinte: Mircea Rednic. Intr-un moment in care multi au renuntat sa spere, in care priveau cu amaraciune caderea lui Dinamo si-i asteptau, poate, sfarsitul, a mai ramas un om, un caine veritabil, care a crezut cat pentru noi toti la un loc. Mircea Rednic a vrut sa fie langa echipa sa de suflet intr-un moment extrem de dificil, la marginea abisului, cu riscul de a se prabusi si el odata cu ea. Dinamo este in prezent o mare de incertitudini. Cu toate astea, EL ne dovedeste ca nimic nu sta in calea iubirii, nici macar banii, chiar daca vorbim de o oferta de milioane de euro din partea arabilor. Din contra, omul asta aduce bani de acasa pentru a-si premia jucatorii, in urma unei victorii chinuite, la limita limitelor, cu ultima clasata, si atentie, asta in conditiile in care Dinamo era penultima. Daca nici asta nu e o dovada sincera de iubire si devotament, atunci ce e?

     Iar noi? Noi ne intoarcem cu spatele si ne prefacem ca nu observam suferinta echipei pe care se presupune ca o iubim pana la moarte si dincolo. E mai usor sa ne dezicem, decat sa fim acolo. Dinamo, ca entitate, e in moarte cerebrala. Asemenea unui batran ajuns la mareata varsta de 70 de ani, Dinamo se stinge, si-a pierdut vitalitatea, si-a pierdut energia si a ajuns atat de aproape de deznodamantul tragic. Noi asistam neputinciosi, cu lumanarea aprinsa la capataiul sau (ori cu fularul la gat in peluza, mna). Ori nici nu ne mai obosim sa fim acolo. Asa cum omul prefera petrecerile in dauna priveghiului, multi caini vin la stadion doar cand e vremea buna. Si la propriu, si la figurat.

Acesta nu este, totusi, finalul. Tocmai pentru cazurile in care inima inceteaza sa mai bata s-a inventat resuscitarea, si sunt convinsa ca Dinamo va respira din nou. Viata, in general, e plina de suisuri si coborasuri. Precum Dumnezeu a creat lumea si cu munti, dar si cu oceane, si cu dealuri, dar si cu vai, totul in viata isi urmeaza cursul firesc. Si tot asa e treaba si cu parcursul lui Dinamo. Poate ca n-a existat moment in istorie in care sa ne afundam asa de mult ca acum, dar cu siguranta depasirea acestui impas va fi urmata de o ascensiune. Pana in varf, speram noi.

Nu disperati. Mircea Rednic CREDE si LUPTA. Luptam si noi!

P.S. Eu i-as face statuie acestui om.

loading...

Lasă un răspuns